Cum să te aperi legal?

Probabil ați auzit diverse persoane spunând: ,,dacă mă atingi, pot să îți fac orice după, mă apăr”. Situația de drept nu e deloc așa. Daca îl atingeți, respectivul poate doar să facă același lucru, adică să vă atingă – cu aceeași intensitate sau, mai exact, să vă atingă exact în același mod.

În cele ce urmează, se va demonstra cum argumentele legale infirmă astfel de supoziţii, prin expunerea  momentelor în care o persoană este cu adevărat în legitimă apărare.

Așa cum este relatat de legiuitor în art.19 alin. (2) Noul Cod Penal, vă aflați în legitimă apărare când săvârșiți fapta pentru a înlătura:

1, un atac material – în realizarea acestuia se folosește forța fizică, instrumente, mijloace care pot produce o modificare fizică, chiar și inacțiunea putând fi un atac material, căci permite altor forțe să acționeze;

2. un atac direct – atacul este direct când este îndreptat și creează un pericol nemijlocit pentru valoarea socială ocrotită ori atunci când nu există între agresor și cel aflat în legitimă apărare un obstacol, mai exact, dacă atacatorul este la 100 m distanță de cel care se apără cu un băț, cu care, clar, nu îl poate răni de la acea distanță, atacul nu este direct;

3. un atac imediat – pericolul s-a invit, este actual ori este pe cale să se dezlănțuie/este iminent. După ce atacul s-a consumat, nu mai este legitimă apărare. Dacă prin infracţiunea săvârşită se cauzează un prejudiciu ireparabil, iar atacul a încetat, nu mai este legitimă apărare. De asemenea, dacă atacatorul a lovit și a plecat, iar prejudiciul este ireparabil, nu se poate alerga după el, dar, dacă a fost furat portofelul, prejudiciul poate fi nu doar diminuat, ci chiar înlăturat, deci, se poate alerga după acesta;

4. un atac injust – mai precis, atacul dezlanţuit să nu fie legal, căci, de exemplu, când o persoană se opune arestării, acel atac al organelor de poliție este just, pentru că legea conferă autorităţilor această posibilitate în caz de nevoie. Este bine de știut că, dacă suntem în prezenţa unui atac declanşat de o persoană lipsită de discernământ, reţinerea stării de legitimă apărare depinde de cunoaşterea sau nu de către apărător a existenţei iresponsabilităţii, în oricare dintre aceste situaţii, fiind incidente, însă, şi alte instituţii ale dreptului penal.

5. atacul care se înlătură să fie, bineînțeles, împotriva apărătorului, a altei persoane (da, se poate invoca legitima apărare în situaţia în care se ia apărarea cuiva) ori împotriva unui interes general (adică să fie pusă în pericol o stare, situație, relație ce interesează o organizație publică). Atacul trebuie să privească viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea, averea, iar, pentru a lua apărarea unei persoane, trebuie ca cel ce intervine să fi fost prezent la desfășurarea atacului;

6. atacul să pună în pericol persoana apărătorului ori a celui pe care o apără.

Aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ de cel care atacă. Dacă la prima vedere par multe, atunci imaginaţi-vă un simplu atac şi veţi constata că sunt cuprinse toate.

De cealaltă parte, există un apărător care, la rândul său, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, apărându-se astfel:

1. printr-o faptă prevăzută de legea penală – când o persoană este atacată, aceasta va ataca, la rândul ei, atacul său constituind, în mod normal, o infracțiune);

2. apărarea să fie precedată de atac – îndeplinirea acestei condiţii este „un rău necesar”- simpla presupunere a apărătorului că cineva urmează să îl atace, nu îi conferă acestuia niciun drept de a se folosi de „pretextul” legitimei apărări în favoarea sa;

3. apărarea să se îndrepte împotriva agresorului pentru a înceta atacul – este clar că o persoană nu este atacată de X și se apără atacând pe Y, ce vrea legiuitorul să spună este că atacul trebuie să vizeze viața, libertatea, sănătatea, deci, persoana atacatorului, nu bunurile sale;

4. apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului – se poate apăra de când atacul a început și până a încetat. Dacă se atacă cu un cuțit, apărarea se va face până atacatorul este dezarmat și imobilizat, apoi nu mai poate fi lovit din răzbunare;

5. apărarea să fie proporțională cu gravitatea atacului – poate cea mai importantă condiție de care trebuie să se țină cont. Acestă condiţie are în vedere respectarea echivalenței între atac și apărare, așadar, la un atac împotriva integrității corporale se va riposta printr-o faptă ce privește integritatea corporală a atacatorului. Dacă sunt depășite aceste limite, nu mai există legitimă apărare.

O situaţie aparte este aceea în care condiţia proporţionalităţii este depăşită ca urmare a faptului că apărătorul acţioneză sub infleunţa unei temeri sau tulburări cauzate de existenţa atacului, chiar dacă este depășită proporționalitatea. Astfel, în măsura în care apărarea nu mai este echivalentă cu atacul, nu ne mai aflăm pe tărâmul legitimei apărări, dar, dacă sunt îndeplinite cerinţele legale, se pot invoca alte cauze ce vor produce acelaşi efect ca şi legitima apărare – înlăturarea caracterului penal al faptei.

Esenţial de reţinut este ipoteza în care, dacă o persoană este șantajată, amenințată, molestată prin injurii, nu se poate invoca legitima apărare, aşa cum am subliniat deja, atacul trebuind să fie unul material  Cel mult, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, se poate reține circumstanța atenuantă a provocării, dar tot cu urmări penale.

Cu toate acestea, se prezumă că un individ se află în legitimă apărare când săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte modalități nelegale ori în timpul nopții. Însă, prezumția este relativă, în sensul că aprecierea proporționalității înlăturării pericolului va reveni organelor judiciare, așa că, apărarea trebuie doar să înlăture pericolul, eventual cât să imobilizeze pe cel ce încercă să pătrundă, nu să se continue cu lovituri doar pentru a-l face să sufere.

În doctrină s-a afirmat că și fuga ori ascunderea poate fi legitimă apărare, nu doar contraatacul.

Aşadar, prin corelarea diferitelor situaţii de fapt cu reglementarea în materia legitimei apărări, se poate constata că există o serie de riscuri la care o persoană se expune, chiar şi atunci când aceasta a fost lovită prima. Deşi pare „regizat”, când vrei să te aperi, trebuie să ai grijă să îţi calculezi fiecare pas.

Bibliografie:

Noul Cod Penal

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român – Partea Generală, Ed. Universul Juridic, p. 175-181, Bucureşti 2014