INTERVIU cu Radu Togan, admis la Institutul Național al Magistraturii și Barou

Echipa ABC Juridic a avut oportunitatea de a-i acorda un interviu absolventului Facultății de Drept din București, Togan Radu, prin care ne-a arătat elementele esențiale în ceea ce privește admiterea pentru Institutul Național al Magistraturii și pentru Baroul Avocaților.

Irina Lohănel: În primul rând, aș dori să îți mulțumesc pentru timpul acordat pentru acest interviu. De asemenea, înainte de toate, ar fi bine să te prezinți pentru ca toți cititorii noștri să te cunoască.

Radu-Alexandru Togan: În primul rând, doresc să transmit salutări cititorilor și să vă mulțumesc pentru propunerea de a acorda acest interviu.

Mă numesc Radu-Alexandru Togan și am absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București în acest an. Am urmat şi cursurile Colegiului juridic franco-român de studii europene, iar la momentul actual urmez cursurile de masterat în domeniul arbitrajului internațional în cadrul aceleiași instituţii de învățământ. În plus, din 2017 voi participa la programul Lideri pentru justiție, organizat de fundația Konrad Adenauer-Stiftung, program de leadership pentru juriștii aflați la început de carieră.

Irina Lohănel: Ai dat admitere și pentru INM și pentru Barou. Le-ai ales pe amândouă deoarece erai nehotărât sau ai vrut doar să ai o a doua variantă, în cazul nefericit al nepromovării examenului la INM?

Radu-Alexandru Togan: Nu aș spune că am fost nehotărât. Recunosc că, în cei patru ani de facultate, am oscilat între cele două variante, magistratură şi avocatură, găsind la ambele atât beneficii importante, cât şi neajunsuri. Decizia de a participa la cele două admiteri a fost, în primul rând, pentru a-mi demonstra mie că pot realiza acest lucru şi pentru a fi pe deplin mulțumit cu traseul profesional pe care mi l-am ales. Dacă îmi este permis să folosesc un argument în engleză, “I want to choose my path, not to settle for it”.

În al doilea rând, deși mi-am aglomerat programul participând la ambele examene (la care s-a adăugat examenul de admitere la master, care se dădea din altă tematică), am simțit că, procedând în acest fel, mă voi motiva mai bine, fapt ce mă va ajuta să mă pregătesc așa cum trebuie, sporindu-mi, pe cale de consecinţă, șansele de a fi admis. Aproximativ acum un an, am decis să mă înscriu la ambele examene. Visam la acea zi în care mă voi vedea în situația fericită de a putea alege între cele două variante. Povestea a avut şi un final fericit pentru mine – acea zi chiar a venit până la urmă. Am ales magistratura, iar pe 9 ianuarie vor începe cursurile în cadrul Institutului National al Magistraturii. Întrucât nu vreau ca rezultatul de la examenul de Barou să rămână fără vreo importanță, m-am înscris şi pe tabloul avocaților, fără drept de exercitare, totuşi, pentru că aș fi într-un caz de incompatibilitate.

Irina Lohănel: Se pare că mai este puțin până la începerea activității în cadrul INM. Cum te simți în legătură cu acest fapt? Ești nerăbdător?

Radu-Alexandru Togan: Momentan sunt într-o perioadă ceva mai relaxată. Cursurile la INM încep din ianuarie, care va fi pentru mine o lună plină, întrucât se suprapune cu sesiunea de examene la master şi cu primele ședințe în cadrul programului Lideri pentru Justiție.

INM-ul reprezintă o nouă etapă, o altă treaptă în dezvoltarea profesională. Aștept cu entuziasm să încep cursurile, sper să fie un episod la fel de frumos precum cei patru ani de facultate. Sunt conștient că în perioada care urmează se urmărește aprofundarea cunoștințelor juridice pe care le-am dobândit în facultate, așadar se pornește de la premisa că anumite aspecte sunt deja cunoscute. În alte cuvinte, așteptările de la noi, auditorii de justiție, sunt ridicate şi sper că voi reuși să mă ridic la înălțimea acestora. Voi avea colegi extrem de bine pregătiți, pe unii dintre ei am avut ocazia să îi cunosc deja. Cred că ne vom motiva reciproc pentru a reuși în planurile noastre de carieră, pentru a ne dezvolta profesional, astfel încât să reprezentăm în mod demn ideea de justiție şi să oferim soluţii juste şi echitabile, ca judecători, iar ca procurori, să asigurăm respectarea ordinii de drept şi a drepturilor şi intereselor cetățenești.

12208568_1027454000610042_8446771047659721099_n

Irina Lohănel: Care consideri că au fost factorii succesului tău în cadrul celor două examene de admitere?

Radu-Alexandru Togan: Reușita la un astfel de concurs sau examen depinde în principal de propria persoană, adică de pregătirea individuală, de timpul pe care fiecare dintre noi este dispus să îl dedice perioadei de învățare. Dacă stau să mă gândesc, în cazul meu, perioada de învățare pentru aceste examene a început încă din anul întâi. Știu că sunt diferențe de abordare, însă materiile care intrau în tematica pentru admitere la Barou sau la INM le-am tratat cu multă atenție de când au fost predate în programa universitară. Evident că a fost necesar să le reiau în perioada premergătoare examenelor, însă consider că am reușit să îmi formez o bază de cunoștințe în anii anteriori, care mi-a prins bine în perioada finală de pregătire, fiind unele informații pe care a trebuit doar să mi le reamintesc, nu să pornesc procesul de învățare de la început, de la înțelegerea mecanismului juridic şi a rațiunii din spatele unor instituţii.

Deși am încercat să mă mențin motivat şi să respect programul de învățare pe care mi l-am stabilit la începutul anului 4, au fost momente când simțeam că aceste examene mă depășesc. Am încercat să văd tabloul de ansamblu, să nu mă las pradă ideii că nu voi reuși. Optimismul e foarte important , din perspectiva mea.

Nu am avut perioade foarte lungi în care să stau să citesc de dimineața până seara. Am preferat să citesc constant pe durata anului 4, să citesc tratatele, doctrina, nu în mod expeditiv, cu scopul de a le citi cât mai repede, ci am stat mai mult timp asupra unor informații, pentru a mă asigura că le-am înțeles. În ultima perioadă, de câteva săptămâni înainte de examene, am citit… am tot citit şi am recitit textele de lege, întrucât acest gen de examene, cu întrebări de tip grilă, presupun, fie că ne place să recunoaștem sau nu, un efort de memorare a unor informații. Simțeam că nu reușesc să mai asimilez informațiile după câteva ore fără pauză. Am încercat să îmi fac timp pentru mine, să mă deconectez, din când în când, de la domeniul juridic: sport, drumeții, concerte, lectură din alte domenii, pot spune că în anul 4 am avut un orar foarte încărcat, dar nu neapărat monoton. Cred că acest aspect m-a ajutat pentru a-mi menține motivația. Nu mergeam pe zicala “pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese”, dar cred că pauzele, bine delimitate şi respectate ca durată, sunt esențiale în pregătirea temeinică şi în reușita la acest gen de examen sau concurs. O bună perioadă din zi o dedicam studiului, însă fără să ajung să mă surmenez. Pregătirea examenelor este un efort de cursă lungă, însă dacă perioada dedicată studiului este bine sistematizată şi respectată, șansele de admitere cresc exponențial.

Irina Lohănel: Care este motivul pentru care ai ales INM, în pofida Baroului?

Radu-Alexandru Togan: Au fost mai multe motive care m-au determinat să iau această decizie. Nu vreau să desconsider în vreun fel profesia de avocat. Aș vrea să cred că am reușit să îmi formez o opinie fondată despre ambele profesii şi că am ales INM-ul în cunoștință de cauză. Încă din anul 2 de facultate am început un stagiu de practică în cadrul societății Stoica şi Asociații. Am rămas în cadrul acestei firme până în anul 4, fapt care m-a ajutat considerabil în dezvoltarea mea pe domeniul juridic, dar şi pe plan personal. În acel loc, lucrează persoane deosebite, de la care am avut cu adevărat ce învăța.

Am ales INM dintr-o serie de motive, în principal individuale. Fiecare trebuie să ia o decizie de carieră pe cât posibil, fără a fi influențat, aşa că nu spun aceste argumente cu scopul de a influența pe cineva. E strict punctul meu de vedere.  În primul rând, ca avocat, te poți vedea pus în ipoteza de a argumenta şi de a susține un punct de vedere pe care nu îl consideri corect. Nu vorbesc aici de aspecte de ilegalitate, ci doar de faptul că a căuta argumente pentru a susține un punct de vedere pe care, dacă ai fi pus în situația de a alege în mod liber, independent, nu l-ai considera corect. Chiar dacă este un efort onorabil în demersul de a susține una din părţile în litigiu, profesia de avocat fiind indispensabilă într-o societate, nu mi s-a părut ceea ce aş vrea să fac pe termen lung. Ca judecător, te supui legii şi propriei conștiințe. Soluțiile pe care le dai, chiar dacă pot fi desființate în căile de atac dacă nu sunt considerate corecte de către judecătorii de la instanțele superioare, reflectă punctul de vedere al judecătorului care a dat sentința inițială, astfel încât pe plan individual, acesta va fi mulțumit de soluția pe care a dat-o, soluție în conformitate cu propria conștiință. Responsabilitatea pe care o au magistrații este extrem de mare, motiv pentru care este absolut necesar ca persoanele care doresc să acceadă într-o astfel de funcție să se aleagă printr-un concurs cu un grad ridicat de dificultate şi să se pregătească în mod constant. Numai având un bagaj vast de cunoștințe o persoană poate ajunge la o soluție justă, echitabilă.

În al doilea rând, îmi doresc să urmez o carieră şi pe plan academic, în învățământul juridic superior. Nu este un secret că începutul de drum este dificil, laborios, indiferent de calea aleasă, însă consider că magistratura oferă o mai bună deschidere către latura universitară. Sunt conștient că şi cei doi ani la INM, iar apoi definitivatul în magistratură, implică un efort intens, însă sper că voi avea ocazia de a urma şi latura universitară. Am avut profesori demni de tot respectul, cu un simţ didactic remarcabil, care mi-au insuflat dorința de a urma şi eu acest traseu. Revin la Facultatea de Drept cu mare bucurie, de fiecare dată, şi nu vreau să rup complet legătura cu această instituție, motiv pentru care în toamna anului viitor mă voi înscrie la doctorat şi sper că voi concretiza planul de a ajunge asistent în facultate.

14716284_1250511451637628_6077544539116875230_n

Irina Lohănel: Ce sfat poți să dai viitorilor candidați pentru ambele instituții?

Radu-Alexandru Togan: Nu am pretenția că dețin o soluție care va garanta succesul viitorilor candidați. Departe de mine acest gând. Ce pot face este să recomand candidaților un anumit program de pregătire. Anul 4 este un an de „sacrificiu”, dacă îmi e permisă această expresie. Spre deosebire de anii precedenți, programul este destul de diferit. Chiar dacă o perioadă semnificativă trebuie acordată şi cursurilor şi seminarelor, precum şi redactării lucrării de licență, cred că cel mai important element pentru a reuși rămâne pregătirea individuală, iar ca o componentă a acestei pregătiri, cred că esențial este ca fiecare să respecte programul pe care  şi-l stabilește. Numai citind în mod constant, fără a fi perturbat de factori externi, o persoană poate ajunge la nivelul de cunoștințe necesar pentru a fi admisă. Nu mă înțelegeți greșit: facultatea noastră are profesori extrem de pregătiți, faţă de care am tot respectul, însă aceștia vor insista numai asupra acelor aspecte cu un grad de dificultate mai mare din materie. Volumul de informație vizat de examene fiind destul de mare, nici nu ar fi posibil ca toate aspectele să fie discutate în detaliu la facultate. În plus, chiar şi ce s-a discutat la facultate trebuie reluat, aprofundat cu doctrina relevantă, pentru că doar astfel se ajunge la o înțelegere mai bună a aspectelor juridice în cauză.

Aș vrea să mai pun în vedere viitorilor candidați la aceste examene că nu trebuie să uite că mai presus de juriști, viitori profesioniști ai dreptului, sunt oameni. Trebuie să îşi găsească timp pentru ei, să găsească măcar puțin timp să se deconecteze. Deși dreptul este pentru mulți dintre noi o pasiune, l-aș cita pe Octavian Paler în Viața pe un peron: “până şi pasiunile îmbătrânesc”. Admiterea în profesie trebuie să fie scopul principal pe care să îl aibă în minte fiecare candidat, însă nu trebuie absolutizat, să ajungem să neglijăm toate celelalte aspecte ale vieții – est modus in rebus.

În plus, să nu neglijeze faptul că un jurist trebuie să fie pe deplin ancorat la realitățile sociale. Altfel spus, le recomand să îşi dezvolte cunoștințele pe arii cât mai vaste. O carte citită, o piesă de teatru văzută, o excursie într-un loc nou (iar lista poate continua la nesfârșit) sunt doar câteva din elementele care pot ajuta la dezvoltarea unei persoane. Să vă spun şi un exemplu concret: recomand cititorilor, când au timp, să caute poezia Partaj de Adrian Păunescu, pentru o “speță” extrem de frumos transpusă şi profundă în domeniul dreptului familiei.

Irina Lohănel: Te-a ajutat în vreun fel experiența ABC Juridic și faptul că ai fost avocat intern la diferite case de avocatură?

Radu-Alexandru Togan: Experiența ABC Juridic mi-a permis să intru în legătură cu persoane motivate, care au viziune şi un plan bine conturat în ceea ce privește traseul pe care vor să îl urmeze pe plan profesional. Acest aspect mi-a fost, în mod evident, benefic. Alăturându-mă unui astfel de grup de oameni frumoși, care îşi doresc să se dezvolte atât individual, cât şi ca grup, am avut multe de câștigat.

Cât despre stagiile de practică pe care le-am făcut în timpul facultății, din acestea am avut multe lucruri de învățat. Pe lângă informațiile juridice pe care le-am dobândit, sunt şi anumite aspecte legate de profesiile juridice pe care nu le poți învăța din cărți, ci numai intrând în legătură cu persoane pe care le privești cu respect, realizate profesional. Mă refer aici la modul de interacționare cu interlocutorul, modul de sistematizare a ideilor într-un text, modul de a te face înțeles şi de a motiva un punct de vedere, așa numitele soft skills. Sunt pe deplin recunoscător faţă de acele persoane care m-au coordonat în aceste stagii de practică. Subsemnatul, astfel cum sunt în această zi, a fost influențat (în bine, spun eu) şi de ceea ce am învățat în aceste stagii.

Irina Lohănel: Nu în ultimul rând, ce mesaj ai dori să le transmiți cititorilor?

Radu-Alexandru Togan: Le recomand cititorilor să fie optimiști în tot ceea ce îşi propun, să creadă în ei şi să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a-şi atinge scopurile. Fiecare dintre noi are un punct de plecare pe care nu îl poate alege, însă traseul pe care ni-l croim e influențat de propriile decizii, de propriul efort.

Whether you think you can, or think you can’t, you’re probably right!

Mulţumesc!

 

 

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!