Instituţia agentului guvernamental

martie 21, 2016 5714 views Andra Zamfir

Câteva informații privind instituția agentului guvernamental

Dezvoltarea relațiilor internaționale ale României, la nivel regional și la nivel global, a făcut ca țara noastră să devină membră în diferite structuri și să accepte anumite juridicții internaționale. Astfel, statul român a ajuns membru al Organizației Națiunilor Unite (1955), Consiliului Europei (1993) și al Uniunii Europene (2007). Aceste organizații cuprind propriile organe de jurisdicție: Curtea Internațională de Justiție (CIJ), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

De fiecare dată când România este parte a unui litigiu de competența CEDO sau CJUE sau care este tranșat la CIJ, guvernul nostru este reprezentat de un agent guvernamental. În cele ce urmează, voi face vorbire despre noțiunea agentului guvernamental, reglementarea și atribuțiile acestuia.

Noțiunea de agent guvernamental

Agentul guvernamental este instituția care reprezintă statul român în procedurile desfășurate în fața CEDO[1], CJUE, dar și la CIJ .

În România, instituția agentului guvernamental funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE)[2]. Conform organigramei MAE[3], există două direcții pentru activitatea agentului guvernamental, în funcție de instanța internațională căreia i se adresează România. De asemenea, agentul guvernamental pentru CJUE are rang de subsecretar de stat, iar agentul guvernamental pentru CEDO are rang de director general.

În prezent, agentul guvernamental pentru CJUE este Răzvan Horațiu Radu[4], iar cel pentru CEDO este Catrinel Brumar[5].

Dacă ar fi să privim în trecut, probabil că cel mai vechi document care prevede instituția agentului guvernamental este Statutul Curții Permanente de Justiție Internațională (CPIJ). Fondată în 1922 ca organ judiciar al Ligii Națiunilor, CPJI avea un Statut propriu, unde, în art. 42, se specifica în mod clar că Părțile-contractante aveau să se prezinte în fața instanței prin intermediul agenților lor[6]. În prezent, ONU a luat locul Ligii Națiunilor, iar CIJ pe al CPIJ.

În plan regional-european, agentul guvernamental a fost introdus în 1945, prin Statutul CEDO.

În plan și mai restrâns, care privește istoria Uniunii Europene, instituția agentului guvernamental a fost pentru prima dată prevăzută în Tratatul de la Paris din 1951, prin care se instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Anexa tratatului cuprindea Statutul Curții de Justiție. Conform art. 20 din respectivul statut, statele erau reprezentate de către agenți, iar aceștia puteau fi asistați de către un avocat, sau de un profesor universitar căruia legea națională a statului-membru îi permitea să pledeze în instanță[7].

Reglementarea instituției agentului guvernamental

Instituția agentului guvernamental este reglementată atât în tratatele internaționale, cât și în legislația națională.

I. Convențiile internaționale

A. Curtea Internațională de Justiție. În ceea ce privește instituția agentului guvernamental în fața CIJ, sediul materiei se regăsește în două acte: Statutul Curții, care este anexat Cartei Națiunilor Unite (1945), și Regulamentul de procedură al Curții, care a fost adoptat în 1978[8].

Statutul CIJ prevede, în art. 42, faptul că părțile diferendului (care sunt întotdeauna state) sunt reprezentate de către agenți, care pot fi asistați de consilieri sau de avocați. Traducerea în limba română a respectivului articol prevede că „statele se vor înfățișa în fața Curții prin reprezentanți”[9]. Consider că această interpretare este nefericită, întrucât nu s-a ținut cont de esența acestei instituții, în sensul că agentul guvernamental în fața CIJ nu este un simplu mandatar.

B. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Agentul guvernamental este cel care reprezintă statul-parte în litigiul tranșat de CEDO în baza art. 35 din Regulamentul de procedură al CEDO. La fel ca în cazul diferendelor soluționate de CIJ, și în fața acestei instanțe internaționale agentul poate fi asistat de consilieri și avocați[10].

C. Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În ceea ce privește CJUE, atribuțiile agentului guvernamental sunt prevăzute în Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și în Regulamentul de procedură în fața CJUE. Conform acestora, statul desemnează un agent pentru fiecare cauză în care este implicat.

II. Reglementarea instituției în România

A. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Trei acte normative constituie sediul materiei instituției agentului guvernamental pentru CEDO:

G. nr. 94/1999 privind privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă;
G. nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului și
G. nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 8/2013, în cadrul MAE funcţionează agentul guvernamental pentru CEDO, cu rang de director general, subordonat ministrului afacerilor externe, şi o direcţie pentru activitatea agentului guvernamental[11].

Agentul guvernamental este numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor externe, cu avizul ministrului justiţiei, iar numirea se comunică Grefei CEDO[12]. Direcția pentru activitatea agentului guvernamental conține 15 posturi de execuție și este încadrată cu personal de specialitate juridică[13]. De asemenea, conform art. 7 din H.G. 868/2013, agentul guvernamental este asistat de 2 coagenţi, care acționează conform instrucțiunilor sale. În procedurile derulate fața CEDO, aceștia pot fi la rândul lor asistați de asistenți și consultanți, conform art. 9-10.

În baza art. 6 din OG 94/1999, autoritățile și instituțiile publice, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital majoritar public, precum şi persoanele şi structurile învestite cu o misiune de serviciu public, instanțele judecătorești, Curtea Constituțională a României, Ministerul Public, organele de cercetare penală, notarii publici și executorii judecătorești au obligația de a trimite agentului guvernamental orice acte, date și informații pe care acesta le cere, în afară de actele și infomațiile care sunt protejate de dreptul la viață privată.

B. Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Instituția agentului guvernamental pentru CJUE este reglementată de[14]:

U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative și
G. nr. 868/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Conform art. 12¹ din OUG nr. 96/2012, agentul guvernamental pentru CJUE este însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie, a Tribunalului Uniunii Europene, a celorlalte instituţii ale Uniunii Europene, precum şi a Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Acesta este numit și eliberat în funcție prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor externe. De asemenea, în activitatea pe care o desfășoară, agentul este sprijinit de un grup de lucru specializat.

Atribuțiile agentului guvernamental

Atribuțiile agentului guvernamental sunt în mare parte aceleași. În următoarele rânduri voi face referire la compentența agentului în funcție de instanța internațională în fața căreia își reprezintă statul.

Agentul guvernamental pentru CIJ are aceleași drepturi și obligații ca cele ale unui avocat în fața unei instanțe naționale, susținând poziția statului pe care îl reprezintă. Însă, dată fiind natura internațională a litigiului, agentul are și putere de reprezentare diplomatică a statului pe care îl apără. Agentul colaborează cu Grefa CIJ, în sensul că primește și trimite documente privind cauza de la și către aceasta. Toate comunicările făcute agentului se consideră adresate însuși statului-parte. În faza orală, agentul susține oral poziția statului pe care îl reprezintă și poate pune întrebări agentului părții adverse[15].
Agentul guvernamental pentru CEDO are atribuții asemănătoare. Conform OG nr. 94/1999, aceasta întocmeşte actele şi apărările necesare, înfăptuieşte orice alte acte procesuale, ia măsurile necesare pe plan intern şi realizează orice alte acte sau activităţi legate de reprezentarea intereselor statului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi la Comitetul Miniştrilor (art. 3). În cazul unei cauze interstatale, acesta, pe baza deciziei Guvernului României, sesizează Curtea (art. 4). În situația în care reclamantul este un cetățean român, Curtea comunică agentului plângerea, iar agentul poate solicita tribunalului competent teritorial efectuarea unei expertize judiciare, care să constituie mijloc de probă în cauza aflată pe rolul Curţii (art. 7). Agentul susține stingerea litigiului pe cale amiabilă și poate încheia, în numele Guvernului, convenţia de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei. Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze, agentul guvernamental solicită avizul consultativ al ministrului finanţelor, precum şi al conducătorilor autorităţilor sau celorlalte structuri de la care provine pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului (art. 8). Mai mult, agentul guvernamental poate exercita căile de atac împotriva hotărârilor Curţii, cu aprobarea ministrului afacerilor externe (art. 9). În cauzele în care este pârât statul român, iar reclamantul este un particular având cetăţenia/naționalitatea unui alt stat parte la Convenţie, agentul guvernamental înştiinţează despre existenţa cauzei statul a cărui cetăţenie/naţionalitate o are reclamantul, pentru ca acesta să poată exercita dreptul de intervenţie (art. 13). Agentul guvernamental îl informează pe ministrul afacerilor externe cu privire la modificările legislative care se impun în urma evoluţiei jurisprudenţei Curţii (art. 14).
Agentul guvernamental pentru CJUE are atribuții asemănătoare celui pentru CEDO, însă speficitatea lor este dată de tipul procedurii corespunzătoare acțiunii promovate în fața CJUE. În baza art. 12¹ din OUG 96/2012, în cadrul activităţii de reprezentare, agentul guvernamental coordonează procesul de stabilire a poziţiilor naţionale şi întocmeşte actele necesare. Astfel, agentul asigură reprezentarea României în fața Curții, a Tribunalului și a celorlalte instituții ale UE în cadrul procedurilor prevăzute în art. 2 alin. (1) pct. 43 din HG nr. 8/2013 raportat la art. 218 alin. (11), art. 256, art. 258-260, art. 263, art. 265 şi art. 267-272 din TFUE, în legătură cu, după caz, etapele precontencioase şi contencioase ale respectivelor proceduri, precum şi în faţa Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.).

Bibliografie

Aurescu, Bogdan – Avanscena și culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat,A. Monitorul Oficial, București, 2009
Aurescu, Bogdan – Sistemul jurisdicțiilor internaționale, ediția 2, ed. C.H.Beck, București, 2013
Dinu, Raluca – Jurisdicția internațională. Realități și perspective, ed. Universul Juridic, București, 2013
Dumitrașcu, Mihaela Augustina – Dreptul Uniunii Europene și specificitatea acestuia, ed. Universul Juridic, București, 2012
Dumitrașcu, Augustina; Popescu, Roxana-Mariana – Dreptul Uniunii Europene. Siteze și aplicații, ed. Universul Juridic, București, 2011
Echkenazi, Jose – Ghidul Uniunii Europene, ed. Niculescu, București, 2008
Fuerea, Augustin – Manualul Uniunii Europene, ediția V, ed. Universul Juridic, București, 2011
Lefter, Cornelia – Fundamente ale dreptului comunitar instituțional, ed. Economica, București, 2003
Tescașiu, Bianca – Instituții europene. Schimbări și adaptări din perspectiva extinderii UE, ed. C.H.Beck, București, 2009

***

Dumitrașcu, Augustina – Dreptul Uniunii Europene II. Suport de curs, Facultatea de Drept, Universitatea București, an universitar 2012-2013
Popescu, Corneliu-Liviu – Protecția internațională a drepturilor omului. Suport de curs, Facultatea de Drept, Universitatea București, an universitar 2013-2014

***

Carta Națiunilor Unite
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Regulamentul de procedură al Curții Internaționale de Justiție
Regulamentul de procedură al Curții Europene a Drepturilor Omului
Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene
Statutul Curții Internaționale de Justiție
Statutul Curții Permanente de Justiție Internaționale
Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene
Tratatul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (Paris, 1951)
Tratatul privind Uniunea Europeană
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene

***

G. nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe
G. nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului
G. nr. 94/1999 privind privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă
U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative

***