Nulitatea în raport cu alte cauze de ineficacitate ale actului juridic

Codul Civil definește prin art. 1.246 alin. (1) nulitatea contractului, stipulând că: „ Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune. “

Rezultă că nulitatea este acea sancțiune de drept civil care intervine, dacă legea nu dispune altfel, în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic, astfel încât acel act nu-și va mai produce (în tot sau în parte) efectele juridice.

Vorbim, deci, despre nulitate totală și nulitate parțială (în funcție de întinderea efectelor acestei sancțiuni de drept civil). Cea totală desființează actul în întregime, pe când cea parțială deființează doar o parte dintre efectele acelui act juridic, celelalte fiind menținute în condițiile în care nu contravin legii. Nulitatea parțială reprezintă regula și presupune un act juridic cu un conținut mai complex (un act care cuprinde mai multe clauze), căci numai în acest caz ar putea fi vorba despre desființarea unor efecte si menținerea altor efecte ale actului respectiv.

Se mai distinge și între nulitate absolută și nulitate relativă (clasificarea având în vedere natura interesului ocrotit prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic civil). Nulitatea absolută sancționează nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general (deci este vorba despre o normă juridică imperativă, de ordine publică) și care instituie o condiție pentru validitatea actului, pe când nulitatea relativă intervine atunci cand este încalcată norma juridică care privește validitatea actului și care ocrotește un interes particular. Între aceste două tipuri de nulitate (absolută și relativă) există diferențe de regim juridic.

Nulitatea și rezoluțiunea

Rezoluțiunea este sancțiunea ce constă în desființarea unui contract sinalagmatig cu executare uno ictu, cu efect retroactiv, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți. Asemănările constau în faptul că ambele produc efecte cu titlu retroactiv, pot opera convențional (în temeiul voinței părților) sau jurisdicțional (în temeiul unei hotărâri judecătorești) și pot afecta doar o parte a contractului ( nulitatea parțială și rezoluțiunea parțială).

Există, însă, o serie de deosebiri între aceste două sancțiuni de drept civil. Pe când nulitatea presupune un act care nu este valabil încheiat, rezoluțiunea presupune un act valabil încheiat, aceasta din urmă operând în cazul neexecutării culpabile a obligației din partea unei părți. Nulitatea vizează orice act juridic civil, rezoluțiunea operează doar în cazul contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o dată. Nulitatea se raportează la momentul încheierii contractului, pe când cauzele rezoluțiunii sunt posterioare încheierii actului juridic. Mai există diferențe în ceea ce privește regimul juridic al nulității si al rezoluțiunii cu privire la prescripția extinctivă.

Trebuie precizat că problema nulității se analizează mereu cu prioritate. Ca aplicație a rezoluțiunii reținem art. 1.757, alin. (1) C. Civ. cu privire la contractul de vânzare, care stipulează : “ Când a obținut rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, vânzătorul este ținut să restituie toate sumele primite, dar este îndreptățit să rețină, pe lângă alte daune-interese, o compensație echitabilă pentru folosirea bunului de către cumpărător.”

Se poate observa că în cazul rezoluțiunii este vorba de un contract (niciodată putând fi vorba de rezoluțiune ca sancțiune a unui act juridic unilateral) sinalagmatic cu executare uno ictu (de exemplu, contractul de vânzare) valabil încheiat și desființat ulterior cu titlu retroactiv, cel păgubit fiind susceptibil a cere daune-interese.

Nulitatea și rezilierea

Rezilierea este acea sancțiune de drept civil care intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă și are drept consecință încetarea efectelor contractului respectiv pentru viitor. Asemănările constă în faptul ca ambele sunt sancțiuni de drept civil, pot opera în temeiul unei hotărâri judecătorești sau în temeiul voinței părților si pot opera cu privire la o parte a contractului. Acestea se deosebesc prin faptul că nulitatea privește orice act juridic civil, pe când rezilierea intervine în cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesivă. Nulitatea produce efecte retroactiv, pe când rezilierea produce efecte ex nunc, pentru viitor. Deosebirile se regăsesc și din punct de vedere al regimului juridic privitor la prescripția extinctivă. 

Există asemănări între rezoluțiune și reziliere. De altfel și Codul Civil prin art. 1.549, alin. (3) stipulează că: “ Dacă nu se prevede altfel, dispozițiile referitoare la rezoluțiune se aplică și în cazul rezilierii”. Ambele au ca și cauză de desființare a actului neexecutarea culpabilă a obligației unei părți, însă, spre deosebire de rezoluțiune, în cazul contractului reziliat efectele se produc pentru viitor.

Nulitatea și caducitatea

Caducitatea este acea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de efectele acestuia din cauza intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic. Ca aplicație a acestei sancțiuni de drept civil avem în vedere art. 1.071 C.civ., care stipulează, printre altele, faptul că orice legat devine caduc atunci când legatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii sau dacă este nedemn.

Spre deosebire de nulitate, efectele caducității se produc numai pentru viitor. Cauzele nulității sunt imputabile, de obicei, părților actului juridic civil, pe când cauzele caducității sunt independente de voința autorului acelui act. Caducitatea presupune un act valabil încheiat, iar împrejurarea care o determină este ulterioară momentului încheierii actului.

Nulitatea și revocarea

Revocarea este sancțiunea de drept civil care intervine în cazul liberalităților și constă în înlăturarea efectelor acestora din cauza ingratitudinii gratificatului sau neexecutării culpabile a sarcinii. Revocarea se aplică doar actelor juridice civile cu titlu gratuit, liberalităților (ex: donația). Cauzele ei sunt ulterioare încheierii actului juridic și produce efecte numai pentru viitor.

Nulitatea și reducțiunea

Reducțiunea este sancțiunea civilă aplicabilă în cazul unor acte juridice încheiate cu nesocotirea unor interdicții stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea echilibrului contraprestațiilor într-un contract sinalagmatic cu titlu oneros și comutativ. Așadar, se poate deosebi între reducțiunea legatelor și donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea și care încalcă rezerva succesorală (reducțiunea liberalităților excesive), reducțiunea unei prestații pentru leziune sau pentru un alt viciu de consimțământ, precum și în cazul impreviziunii.

În concluzie, reducțiunea se aplică fie liberalităților excesive, fie contractelor cu titlu oneros și comutative, acte juridice care au luat naștere în mod valabil, ineficacitatea intervenind ulterior (spre deosebire de nulitate). Astfel, un caz în care se poate cere sancțiunea reducțiunii este atunci cand se încalcă rezerva succesorală, aceasta din urmă fiind definită de art. 1.086, alin. (1) C. civ. ca fiind “partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități sau moșteniri”. Art. 1.092, alin. (1) C. civ. precizează că: “După deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii.”

Nulitatea și inopozabilitatea

Inopozabilitatea constă în nesocotirea unor cerințe de publicitate față de terți, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice, acte care devin inexistente în ochii terților, existența sa fiind valabilă doar pentru părțile acelui act juridic civil.

Această sancțiune civilă presupune un act valabil încheiat, nerespectarea unor condiții de publicitate (diferență față de nulitate care presupune nerespectarea unor condiții de valabilitate), are o sferă mai restrânsă de aplicare (pe când nulitatea se aplică tuturor actelor juridice),  cauzele sunt ulterioare încheierii actului juridic și drepturile și obligațiile rezultate din actul juridic nu pot fi opuse terților. De exemplu, prin acțiunea revocatorie (denumită și pauliană) creditorul solicită să-i fie inopozabile toate actele pe care debitorul său le-a încheiat în frauda intereselor sale pentru a-și micșora patrimoniul sau a deveni insolvabil. Acțiunea pauliană este un mijloc de protecție a drepturilor creditorului și este reglementată de art. 1.562-1.565 C. civ.

Bibliografie

Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu. (2012). Curs de Drept CiviL, Partea Generală Ed. a 2-a . București: Editura Hamangiu . Sebastian Cercel, Cornelia Munteanu. (2018). Fișe de Drept Civil, Partea Generală. Universul Juridic SRL.

Acest studiu a fost realizat de către Feher Diana, studentă în anul I la Facultatea de Drept din cadrul Universității București.