Particularitățile alegerii Președintelui Statelor Unite ale Americii
Bogdan MUNTEANU
Statele Unite ale Americii sunt structurate sub forma unui stat federal. În ceea ce privește organizarea administrativ-teritorială, Statele Unite cuprind 50 de state și un district federal, iar forma de guvernământ este republica federală prezidențială. Fiecare stat are o organizare proprie, cumulând o serie importantă de atribute în domenii precum: administrație, justiție, securitate, educație, fiscalitate etc. Însă, la nivel central, puterea executivă este atribuită Președintelui Statelor Unite ale Americii.
Alegerile pentru președintele Statelor Unite ale Americii reprezintă unul dintre cele mai complexe scrutinuri politice din lume. Sistemul electoral american este unic, combinând elemente de vot popular direct și sistemul Colegiului Electoral. În acest articol, vom explora structura acestui sistem, etapele sale, precum și implicațiile și controversele asociate acestuia.
Motivul inițial pentru crearea acestui sistem a fost să echilibreze influența statelor mari și mici și să protejeze împotriva manipulării electorale și a unor decizii pripite ale electoratului. De-a lungul anilor, sistemul Electoral College a fost subiectul multor dezbateri și critici, în special atunci când rezultatele electorale nu au reflectat votul popular național.
Reglementarea Constituțională
Constituția Statelor Unite ale Americii din 1787 reprezintă prima constituție scrisă, constituind piatra de temelie a democrației moderne americane. Deși pe parcursul secolelor, Constituția a resimțit modificări consolidate prin mai mult amendamente, aceasta cuprinde numeroase principii și norme constituționale extrem de importante încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Sistemul electoral al SUA își are rădăcinile în Constituția din anul 1787, aceasta cuprinzând norme de derulare și organizare pentru alegerea celor mai importante funcții în stat. Inițial, artizanii Constituției au proiectat un sistem de alegere indirectă a președintelui, cunoscut sub numele de Colegiul Electoral. Această idee a fost concepută pentru a servi ca un compromis între alegerea directă de către popor și alegerea de către Congres.
Încă de la adoptarea Constituției SUA din anul 1787, modalitatea de alegere a Președintelui și particularitățile derulării scrutinului prezidențial au fost tranșate la nivel constituțional, respectiv articolul II, secțiunea 1, după cum urmează:
„Articolul II. Secţiunea 1.
Puterea executivă va fi atribuită Preşedintelui Statelor Unite ale Americii. El va rămâne în funcţie pe durata unui mandat de patru ani şi, împreună cu vicepreşedintele desemnat pentru acelaşi mandat, vor fi aleşi după cum urmează:
Fiecare stat va numi, conform prevederilor stabilite de Corpurile sale Legiuitoare, un număr de electori egal cu numărul total al senatorilor şi reprezentanţilor la care statul are dreptul în Congres; dar nici un senator sau reprezentant sau vreo persoană deţinând vreo funcţie de încredere sau remunerată oficial în Statele Unite nu va putea fi numită ca elector.
Electorii se vor întruni în statele lor respective şi vor vota prin buletin de vot pentru două persoane, dintre care cel puţin una nu va locui în acelaşi stat cu ei. Apoi, ei vor întocmi o listă a tuturor persoanelor pentru care au votat şi numărul de voturi obţinute de fiecare; ei vor semna şi vor certifica această listă şi o vor transmite sigilată la reşedinţa Guvernului Statelor Unite, pe adresa preşedintelui Senatului. Preşedintele Senatului, în prezenţa Senatului şi a Camerei Reprezentanţilor, va deschide toate listele certificate şi se va proceda apoi la numărătoarea voturilor exprimate. Persoana cu cel mai mare număr de voturi va deveni Preşedinte, dacă acest număr reprezintă majoritatea din numărul total de electori numiţi; şi dacă va exista mai mult de o persoană cu o astfel de majoritate şi cu un număr egal de voturi, atunci Camera Reprezentanţilor va alege imediat prin buletin de vot, pe una dintre ele ca Preşedinte; şi dacă nici o persoană nu obține majoritatea, atunci Camera Reprezentanţilor va alege în acelaşi mod Preşedintele dintre primele cinci nume de pe listă care au obţinut cel mai mare număr de voturi.
Dar, pentru alegerea Preşedintelui, voturile vor fi numărate pe state, fiecare stat având dreptul la un vot; cvorumul necesar în acest scop va cuprinde unul sau mai mulţi reprezentanţi din 2/3 din state şi o majoritate din toate statele va fi necesară pentru a se efectua alegerea. În fiecare caz, după alegerea Preşedintelui, persoana care va obţine numărul cel mai mare de voturi al electorilor va fi vicepreşedinte. Dar, dacă rămân două sau mai multe persoane cu număr egal de voturi, Senatul va alege dintre aceştia pe buletine de vot pe vicepreşedinte. (text modificat prin Amendamentul al XII-lea, ratificat în anul 1804)
Congresul poate stabili data alegerii electorilor şi fixa ziua în care ei vor vota; această zi va fi aceeaşi pe întreg teritoriul Statelor Unite.
Nici o persoană în afara unui cetăţean născut pe teritoriul Statelor Unite sau care este cetăţean al Statelor Unite la data adoptării Constituţiei de faţă nu va fi eligibilă în funcţia de preşedinte; nici nu se va putea alege în această funcţie o persoană care nu a împlinit vârsta de 35 de ani şi nu locuieşte de 14 ani pe teritoriul Statelor Unite.
În cazul demiterii din funcţie a Preşedintelui sau în caz de deces, demisie sau imposibilitate de a-şi exercita puterile şi a-şi îndeplini obligaţiile, interimatul acestei funcţii se asigură de vicepreşedinte şi Congresul poate, prin lege, să prevadă cazul de demitere, deces, demisie sau imposibilitate, atât a Preşedintelui cât şi a vicepreşedintelui, desemnând persoana oficială care va îndeplini funcţia de Preşedinte până când imposibilitatea încetează sau până când se alege un nou Președinte. (text modificat prin Amendamentul al XXV-lea, ratificat în anul 1967)
Pentru serviciile sale, Preşedintele va primi, la date fixe, o indemnizaţie care nu va fi nici mărită, nici diminuată în timpul duratei pentru care a fost ales; în cursul acestei perioade nu va primi nici o altă retribuţie de la Statele Unite sau de la vreunul din state.
Înainte de a-şi exercita funcţia, Preşedintele va depune următorul jurământ sau declaraţie solemnă: Jur (sau declar) în mod solemn că voi îndeplini cu fidelitate funcţia de Preşedinte al Statelor Unite şi că voi face totul pentru păstrarea, protejarea şi apărarea Constituţiei Statelor Unite.”
Ulterior, de-a lungul timpului, au fost aduse modificări importante sistemului electoral american materializate prin adoptarea unor amendamente la Constituția Statelor Unite ale Americii.
Principalele modificări Constituționale de interes pentru alegerea Președintelui SUA:
AMENDAMENTUL XII (ratificat în anul 1804): A fost stabilită procedura pentru alegerea președintelui și vicepreședintelui, asigurând faptul că aceștia sunt aleși prin buletine de vot.
„Electorii se vor întruni în statele respective şi vor vota prin buletine de vot pentru Preşedinte şi pentru vicepreşedinte, dintre care cel puţin unul nu trebuie să fie locuitor al statului lor; ei vor indica pe buletine separate numele persoanei pe care o doresc să fie aleasă Preşedinte şi pe cea care o doresc să fie aleasă vicepreşedinte şi vor întocmi liste separate cu toate persoanele care au obţinut voturi pentru funcţia de Preşedinte şi cu cele care au obţinut voturi pentru funcţia de vicepreşedinte şi cu numărul de voturi obţinut de fiecare dintre ele; vor semna aceste liste, le vor certifica şi le vor transmite sigilate la sediul Guvernului Statelor Unite pe adresa preşedintelui Senatului. Acesta, în prezenţa Senatului şi a Camerei Reprezentanţilor, va deschide toate listele certificate, după care voturile vor fi numărate.
Persoana care a obţinut cel mai mare număr de voturi pentru funcţia de Preşedinte va deveni Preşedinte, dacă numărul reprezintă majoritatea tuturor electorilor desemnaţi. Dacă nici o persoană nu a obţinut majoritatea necesară, Camera reprezentanţilor va alege imediat Preşedintele, prin scrutin, dintre cele trei persoane care au obţinut cel mai mare număr de voturi de pe lista celor votate pentru funcţia de Preşedinte. Pentru alegerea Preşedintelui, voturile vor fi acordate de către state, fiecare stat având dreptul la un vot.
Cvorumul necesar în acest scop va fi constituit prin prezenţa unuia sau mai multor reprezentanţi a 2/3 din totalul statelor şi întrunirea majorităţii statelor va fi necesară pentru validarea alegerii. În cazul în care Camera Reprezentanţilor nu va alege Preşedintele atunci când dreptul de alegere îi este încredinţat, înainte de cea de a patra zi a lunii martie imediat următoare, vicepreşedintele va acţiona în calitate de Preşedinte, la fel ca în cazul morţii sau altei incapacităţi constituţionale a Preşedintelui.
Persoana care va întruni cel mai mare număr de voturi pentru funcţia de vicepreşedinte va deveni vicepreşedinte, dacă numărul voturilor reprezintă majoritatea electorilor desemnaţi şi dacă nici o persoană nu a obţinut majoritatea necesară, Senatul va alege atunci vicepreşedintele dintre cele două persoane de pe listă care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Cvorumul necesar în acest scop va fi constituit prin prezenţa a 2/3 din numărul total al senatorilor; întrunirea majorităţii senatorilor va fi cerută pentru validarea alegerii. Nici o persoană care nu este eligibilă prin Constituţie la funcţia de Preşedinte nu va putea fi aleasă în funcţia de vicepreşedinte al Statelor Unite.”
AMENDAMENTUL XX (ratificat în anul 1933): A fost prevăzută durata mandatului Preşedintelui şi Congresului.
„Secţiunea 1
Mandatele Preşedintelui şi ale vicepreşedintelui vor lua sfârşit la amiază, în a douăzecea zi a lunii ianuarie, iar ale mandatelor senatorilor şi reprezentanţilor la amiază, în a treia zi a lunii ianuarie a anilor în cursul cărora aceste mandate ar fi expirat dacă prezentul articol nu ar fi fost ratificat; mandatele succesorilor lor vor începe din acest moment.
Secţiunea 2
Congresul se va întruni cel puţin o dată pe an şi întrunirea va începe la amiază, în a treia zi a lunii ianuarie, cu excepţia cazului în care nu fixează altă zi prin lege.
Secţiunea 3
Dacă, la data fixată pentru intrarea în funcţie a Preşedintelui, Preşedintele ales a decedat, vicepreşedintele ales va deveni Preşedinte. Dacă un Preşedinte nu a fost ales înainte de data fixată pentru începerea mandatului său, sau dacă Preşedintele ales nu îndeplineşte condiţiile cerute, vicepreşedintele ales va îndeplini atunci funcţia de Preşedinte până ce un nou Preşedinte va îndeplini condiţiile cerute; Congresul va putea, printr-o lege, să prevadă cazul concomitent de incapacitate a Preşedintelui ales şi a vicepreşedintelui, desemnând persoana care va trebui atunci să îndeplinească funcţia de Preşedinte sau modul de a o alege, iar respectiva persoană va acţiona în această calitate până ce un Preşedinte sau un vicepreşedinte nou va îndeplini condiţiile cerute.
Secţiunea 4
Congresul poate, prin lege, să prevadă cazul de deces al uneia dintre persoanele dintre care Camera Reprezentanţilor îşi poate alege un Preşedinte când îi revine dreptul de a alege, sau în caz de deces a uneia dintre persoanele dintre care Senatul poate alege un vicepreşedinte, când îi revine dreptul de a alege.
Secţiunea 5
Secţiunile 1 şi 2 vor intra în vigoare în a cincisprezecea zi a lunii octombrie care va urma ratificării prezentului articol.
Secţiunea 6
Prezentul amendament nu va intra în vigoare dacă nu este ratificat ca amendament la Constituţie de către organele legislative a trei sferturi din totalul statelor, în decurs de şapte ani de la data supunerii lui spre aprobare.”
AMENDAMENTUL XXII (ratificat în anul 1951): Este introdusă limitarea la două mandate a alegerii Preşedintelui.
„Secţiunea 1
Nimeni nu va putea fi ales Preşedinte mai mult de două ori şi oricine va fi îndeplinit funcţia de Preşedinte sau va fi acţionat ca Preşedinte mai mult de doi ani dintr-un mandat pentru care o altă persoană fusese numită Preşedinte nu va putea fi ales în funcţia de Preşedinte mai mult de o dată. Dar acest articol nu se va aplica celui care îndeplineşte funcţia de Preşedinte în momentul în care acest articol a fost propus de către Congres şi nu va împiedica pe cel care ar putea să îndeplinească funcţia de Preşedinte sau să acţioneze ca Preşedinte în timpul mandatului în cursul căruia acest articol intră în vigoare să îndeplinească funcţia de Preşedinte sau să acţioneze ca preşedinte în timpul restului acestui mandat.
Secţiunea 2
Prezentul articol nu va intra în vigoare decât după ratificarea sa ca amendament la Constituţie de către organele legislative a trei sferturi din diferitele state într-un termen de şapte ani, începând de la prezentarea sa statelor de către Congres.”
AMENDAMENTUL XXIII (ratificat în anul 1961): Este instituită regulă conform căreia se vor aloca electorii prezidenţiali pentru districtul Columbia. Conform acestui amendament, districtul Columbia va avea 3 electori.
„Secţiunea 1
Districtul în care a fost stabilit sediul Guvernului Statelor Unite va desemna, după o anume procedură pe care o va putea stabili Congresul, un număr de electori ai Preşedintelui şi vicepreşedintelui echivalând cu numărul total de senatori şi reprezentanţi în Congres la care ar avea dreptul acest district dacă ar fi constituit ca stat; acest număr nu va putea în nici un caz depăşi pe cel al electorilor desemnaţi de statul cu cea mai mică populaţie din Uniune; aceşti electori se vor adăuga celor pe care i-au desemnat statele şi vor fi consideraţi, în scopurile alegerii Preşedintelui şi ale vicepreşedintelui, ca desemnaţi de către un stat; se vor întruni pe teritoriul districtului şi vor îndeplini îndatoririle specificate de cel de al doisprezecelea amendament.
Secţiunea 2
Congresul va avea puterea să pună în aplicare prevederile prezentului articol printr-o legislaţie corespunzătoare.”
AMENDAMENTUL XXIV (ratificat în anul 1964): Se interzice neacordarea dreptului de vot pentru neplata taxelor. Astfel, toți cetățenii vor putea vota, indiferent dacă și-au achitat toate taxele și impozitele.
„Secţiunea 1
Dreptul cetăţenilor Statelor Unite de a vota în oricare alegere primară sau în altă alegere a Preşedintelui sau vicepreşedintelui, pentru electorii Preşedintelui şi ai vicepreşedintelui sau ai senatorilor şi reprezentanţilor în Congres, nu va fi refuzat sau redus nici de către Statele Unite, nici de către alt stat, din cauza neplăţii taxei pe cap de locuitor sau a oricărui alt impozit.
Secţiunea 2
Congresul va avea puterea de a pune în aplicare prevederile prezentului articol printr-o legislaţie corespunzătoare.”
AMENDAMENTUL XXV (ratificat în anul 1967): Sunt instituite reguli privind modalitatea de ocuparea a funcțiilor vacante de Președinte și de vicepreședinte.
„Secţiunea 1
În caz de destituire, de deces sau de demisie a Preşedintelui, vicepreşedintele va deveni Preşedinte.
Secţiunea 2
În caz de vacanţă a postului de vicepreşedinte, Preşedintele va numi un vicepreşedinte care va prelua funcţia de îndată ce numirea sa va fi fost aprobată printr-un vot majoritar al celor două Camere ale Congresului.
Secţiunea 3
Dacă Preşedintele transmite preşedintelui pro tempore al Senatului sau preşedintelui Camerei Reprezentanţilor o declaraţie scrisă prin care le aduce la cunoştinţă că este în incapacitate de a-şi exercita puterile şi a-şi îndeplini îndatoririle funcţiei sale şi până când el le transmite o declaraţie scrisă în sens contrar, vicepreşedintele va asigura imediat aceste funcţii, în calitate de Preşedinte interimar.
Secţiunea 4
Dacă vicepreşedintele, precum şi o majoritate a principalilor funcţionari ai departamentelor executive sau ai oricărui alt organism desemnat printr-o lege promulgată de Congres, face să parvină preşedintelui pro tempore al Senatului şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor o declaraţie scrisă care le aduce la cunoştinţă că Preşedintele este în imposibilitatea de a-şi exercita puterile şi de a îndeplini îndatoririle funcţiei sale, vicepreşedintele va asigura imediat aceste funcţii în calitate de Preşedinte interimar.
Prin urmare, dacă Preşedintele trimite preşedintelui pro tempore al Senatului şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor o declaraţie scrisă în care îi informează că nu mai există nici o imposibilitate de exercitare a mandatului, el îşi va relua funcțiile, cu excepţia cazului în care vicepreşedintele şi majoritatea principalilor funcţionari ai departamentelor executive sau ai oricărui alt organism desemnat de o lege promulgată la Congres trimit în termen de patru zile preşedintelui pro tempore al Senatului şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor o declaraţie scrisă care să afirme că Preşedintele este incapabil să-şi exercite puterile şi să îndeplinească îndatoririle funcţiei sale. Congresul va trebui atunci să ia o decizie: dacă nu este întrunit, el va trebui să se întrunească în acest scop în termen de 48 de ore.
Dacă în termen de 21 de zile de la primirea de către Congres a acestei ultime declaraţii scrise sau dacă Congresul nu este în sesiune, în termen de 21 de zile de la convocare, un vot a două treimi din cele două Camere hotărăşte că Preşedintele este incapabil să-şi exercite puterile şi să-şi îndeplinească îndatoririle funcţiei sale, vicepreşedintele va continua să exercite aceste funcţii în calitate de Preşedinte interimar; în caz contrar, Preşedintele va relua exercitarea amintitelor funcţii.”
AMENDAMENTUL XXVI (ratificat în anul 1971): Se instituie dreptul de vot pentru cetățenii americani care au împlinit vârsta de 18 ani. Anterior acestui amendament, vârsta minimă de vot era de 21 de ani, conform Amendamentului al XIV-lea, ratificat în anul 1868.
„Secţiunea 1
Dreptul de vot al cetățenilor Statelor Unite în vârstă de 18 ani sau mai mult nu va putea fi negat sau restrâns pe motive de vârstă nici de Statele Unite, nici de oricare alt stat.
Secţiunea 2
Congresul va avea puterea să pună în practică acest articol printr-o legislaţie adecvată.”
Componența Colegiului Electoral
Colegiul Electoral este format din 538 de electori. Fiecare stat are un număr de electori egal cu numărul total de reprezentanți și senatori. Districtul Columbia, deși nu are reprezentanți în Congres, în temeiul celui de-al 23-lea Amendament, beneficiază de trei electori. Sistemul a fost gândit pentru a echilibra influența statelor mari și mici și pentru a preveni dominarea centrelor urbane suprapopulate. Așadar, fiecare stat va beneficia de câte un elector pentru fiecare senator repartizat, regula fiind aceea conform căreia, indiferent de mărimea populației, fiecare stat are doi senatori. Pe de altă parte, componența Camerei Reprezentanţilor (și electorii aferent repartizați) este dată de numărul proporțional de electori prin raportare la populația fiecărui stat, fluctuând între cel mai mare stat ce are 55 de electori (California) și cel mai mic cu 3 reprezentanți.
Alegerea electorilor
În ceea ce privește modalitatea de alegere a electorilor, aducem în lumină următoarele particularități:
- Sistemul „Winner-Takes-All”:* Majoritatea statelor aplică acest sistem, în care candidatul cu majoritatea voturilor populare într-un stat primește toate voturile electorale ale acelui stat. Doar două state, respectiv Maine și Nebraska folosesc un sistem proporțional, unde electori sunt alocați proporțional cu voturile obținute.
- „Faithless Electors”: Electorii reprezintă adevărați vectori ai spectrului politic, ei declarându-și anterior demarării scrutinului electoral inclinația politică și intenția de alegere pentru funcțiile publice. Regula este aceea conform căreia fiecare elector votează pentru președintele și vicepreședintele SUA pentru care s-a angajat să voteze anterior învestirii lui în calitate de elector. Deși rare, cazurile în care electori votează împotriva rezultatului popular din statul lor sunt cunoscute sub numele de „faithless electors”. În măsura în care un elector își schimbă votul față de poziția politică inițială, acesta riscă sancțiuni din partea partidului care l-a susținut sau alte măsuri în funcție de reglementările fiecărui stat în parte.
Etapele procesului electoral
În primul rând, pentru ca fiecare formațiune politică să poată desemna un candidat, la nivelul fiecărui stat se organizează alegeri primare și caucusuri. Acestea sunt evenimente locale care variază semnificativ în format și procedură:
- Primarele: Specificul este dat de voturi directe, fie deschise, fie închise, unde alegătorii votează pentru candidați. Statele au flexibilitate în stabilirea regulilor, ceea ce poate crea variații semnificative între state.
- Caucusurile: Acestea sunt niște reuniuni de partid, adunări electorale unde susținătorii candidaților se adună și discută înainte de a vota. Acest format poate favoriza organizația și mobilizarea locală.
Ulterior, la nivelul fiecărui stat, se organizează Convențiile naționale ale partidelor ce reprezintă momente culminante, unde se oficializată alegerea candidatului pentru președinte și vicepreședinte. Tot în cadrul acestor evenimente, partidele stabilesc platforma politică, care include prioritățile politice și măsurile legislative propuse pentru următorii patru ani.
Campania electorală
Campania electorală este un fenomen globalizat, cu mitinguri, dezbateri și o puternică prezență media. Dezbaterile Prezidențiale sunt cruciale pentru a evalua competența și viziunea candidaților. De obicei, campaniile electorale se concentrează pe statele pivot, numite și swing states, acolo unde scorul este strâns, iar rezultatul poate fi surprinzător. Aceste state primesc majoritatea resurselor și atenției mediatice.
Ziua alegerilor generale
Alegerile generale sunt programate în prima marți după prima luni din noiembrie. Procesul electoral presupune ca cetățenii să voteze electorii, iar rezultatul din fiecare stat decide cine primește voturile electorale. Prin aplicarea în majoritatea statelor a mecanismului Winner-Takes-All, candidatul cu cele mai multe voturi populare primește toate voturile electorale alocate respectivului stat, consolidând astfel puterea statelor mari.
Votul electorilor
În decembrie, electorii aleși din fiecare stat se reunesc pentru a vota oficial pentru președinte și vicepreședinte. Aceasta este o procedură formală, dar există cazuri rare de „electori rebeli” care votează contrar mandatului popular al statului lor.
Certificarea Rezultatelor
La începutul lunii ianuarie, Congresul se reunește în sesiune comună pentru a număra voturile electorilor și pentru a valida candidatul câștigător. Dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută, Camera Reprezentanților alege președintele, iar Senatul alege vicepreședintele.
Controverse și critici ce pot fi aduse sistemului electoral
- Discrepanțele între Votul Popular și Votul Electoral
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale sistemului este diferența de rezultate ce poate apărea între votul popular și votul electoral. Două exemple concludente pentru această situație sunt reprezentate de voturile din anul 2000 și 2016, atunci când, chiar dacă a existat un candidat care a câștigat mai multe sufragii exprimate prin votul popular, totuși, în urma exprimării voturilor de către electori, respectivul candidat a ajuns să piardă alegerile (de ex. în anul 2016, Donald Trump a câștigat alegerile cu votul a 306 electori, iar Hillary Clinton a primit votul a 232 electori. În schimb, la votul popular, Hillary Clinton obținuse cu aproximativ 2,8 milioane de sufragii mai mult decât contracandidatul său) . Aceste situații au stârnit dezbateri intense privind eficiența și echitatea sistemului.
- Influența statelor pivot
Statele pivot sunt cruciale în decizia alegerilor. Aceste state, cunoscute și sub numele de „swing states”, pot schimba balanța electorală. Fenomenul conduce la o concentrare excesivă a campaniilor și resurselor în aceste regiuni, ignorând uneori nevoile și preocupările altor state.
- Sistemul „Winner-Takes-All”
Criticii susțin că sistemul „winner-takes-all” nu reflectă proporțional voința alegătorilor. Ei argumentează că un sistem proporțional ar putea oferi o reprezentare mai echitabilă și ar stimula concurența între candidați.
- Votul electorilor rebeli
„Faithless electors” reprezintă o altă problemă a sistemului. Deși rare, aceste cazuri de voturi contrare mandatului popular subminează încrederea publicului în integritatea alegerilor. Statele au început să introducă legi care să penalizeze astfel de comportamente, să sancționeze o astfel de abordare din partea electorilor aleși, dar problema nu pare nici pe departe rezolvată întocmai.
Prin utilizarea sistemului Colegiului Electoral se poate aduce atingere utilității voturilor a milioane de cetăți americani, ce locuiesc în state preponderent democrate sau republicane, conducând în cele din urmă la scăderea interesului politic al americanilor și diminuarea prezenței acestora la vot. De asemenea, Colegiul Electoral conduce în mod direct la scăderea valorii multor voturi americane din marile aglomerări urbane din cauza lipsei de proporționalitate reală în alocarea voturilor electorilor. Pe de o parte, fiecare stat are 2 senatori, indiferent de populație, iar pe de altă parte, cel mai slab populat stat din SUA, Wyoming (cu o populație de aproximativ 600.000 de locuitori) are 3 voturi electorale, în schimb, California (cu o populație de aproximativ 39.000.000 de locuitori) are repartizate 55 de electori. Dacă ar fi ca împărțirea să se facă pe considerente de proporționalitate reală, s-ar ajunge ca un stat precum California să aibă în jur de 180 de voturi electorale. De aici și concluzia conform căreia votul unui cetățean din California are o influență de aproape 4 ori mai mică decât cea a unui cetățean dintr-un stat cu o populație mică.
Așadar, în încercarea poate utopică de a crea un echilibru perfect între state, Colegiul Electoral oferă putere atât statelor swing, cât și statelor cu o populație mică, predominant rurale, în defavoarea zonelor urbane cu o populație mare.
Unele aspecte ce deosebesc alegerea Președintelui Statelor Unite ale Americii de cea a Președintelui României
| Criterii | Statele Unite ale Americii | România |
| Obiectul votului alegerilor Prezidențiale | Președinte și Vicepreședinte | Președinte |
| Sistemul de vot | Sistemul electoral american este unic, combinând elemente de vot popular direct și sistemul Colegiului Electoral. Cetățenii aleg electori, iar aceștia din urmă votează președintele și vicepreședintele. | Votul este universal, egal, direct, secret și liber exprimat, conform Constituției României. Un candidat trebuie să obțină mai mult de 50% din voturile valide pentru a fi ales în primul tur. Dacă niciun candidat nu reușește să obțină majoritatea, se organizează un al doilea tur de scrutin între primii doi candidați. |
| Complexitatea sistemului de vot | Sistem complex, cu multiple niveluri de vot și validare. | Un sistem de vot, clar, direct și simplu, cu posibilitatea unui al doilea tur de scrutin. |
| Durata mandatului | 4 ani, cu posibilitatea de a fi reales pentru un singur mandat. | 5 ani, cu posibilitatea de a fi reales pentru un singur mandat. |
| Relevanța fiecărui vot exprimat | Colegiul Electoral oferă o asigurare a faptului că statele cu populații mai mici au o influență semnificativă în alegeri, prevenind dominația completă a statelor mai mari. În schimb, privind global, prin raportare la numărul electorilor din fiecare stat, sunt state mici în care votul unui cetățean cântărește mai mult decât în statele mai populate. | Fiecare vot este egal și nu există diferențe între voturile din diferite regiuni prin raportare la bazinul electoral global. |
| Campania electorală | Campaniile electorale sunt foarte lungi, destul de costisitoare, implică publicitate intensă, dezbateri între candidați și au un focus pe campanii mai dezvoltate în statele pivot, acolo unde susținerea politică este incertă. | Campaniile electorale sunt mai scurte, pot exista sau nu dezbateri între candidați, iar costurile sunt relativ mai limitate. |
| Calendarul electoral | Alegerile prezidențiale au loc la fiecare patru ani, în prima marți după prima luni din noiembrie. Acesta este un calendar fix, indiferent de alte circumstanțe. | Alegerile prezidențiale au loc la fiecare cinci ani, ziua alegerilor fiind duminica. Cu cel puțin 75 de zile înaintea zile votării, Guvernul stabilește data alegerilor prin hotărâre. |
| Modalitatea de numărare a voturilor | Voturile populare sunt convertite în voturi electorale, iar candidatul cu majoritatea voturilor electorale câștigă. | Voturile sunt numărate direct, iar candidatul cu majoritatea voturilor câștigă, ceea ce face procesul ușor de înțeles și transparent. |
| Procesul de validare a rezultatelor | Rezultatele electorale sunt validate de Congres, într-un proces care include numărarea oficială a voturilor electorale. | Rezultatele sunt validate de Curtea Constituțională. |
Comparația dintre sistemul de vot direct majoritar din România și sistemul Colegiului Electoral din SUA evidențiază diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de reprezentativitate și legitimitatea președinților aleși din prisma particularităților desfășurării votului. Sistemul românesc tinde să reflecte mai bine voința populară directă, asigurând o legitimitate mai clară a președintelui ales. În schimb, sistemul american, deși protejează și interesele statelor mai mici și asigură o stabilitate electorală, poate duce la discrepanțe între votul popular și rezultatul final, generând anumite controverse sociale.
Concluzie
Alegerea Președintelui Statelor Unite ale Americii este un proces complex și profund înrădăcinat în istoria și tradițiile națiunii. De la constituirea sa în 1787, sistemul electoral a evoluat continuu, dar a rămas un subiect de dezbatere și controverse. Discrepanțele între votul popular și votul electoral, influența statelor pivot și sistemul „winner-takes-all” sunt aspecte care continuă să fie analizate și supuse atenției criticilor.
Colegiul Electoral, în ciuda imperfecțiunilor și controverselor sale, rămâne o instituție unică a Statelor Unite, care va determina și în deceniile viitoare câștigătorul alegerilor prezidențiale. Deși în mulți ani rolul său este unul minor, unele excepții, precum cele din 2000 și 2016, scot la iveală rolul vital și chiar controversat al acestei instituții, care stă la baza alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii.
Reprezentând fundamente sănătoase ale națiunii americane, pragmatismul și tradițiile electorale încununează o democrație solidă bazată pe o istorie de mai bine de două secole și contribuie la consolidarea unei țări stabile cu rădăcini și perspective solide.
Bogdan MUNTEANU
Consilier juridic
Bibliografie
S. Tănăsescu, Constituția Statelor Unite ale Americii, ed. ALL Beck, București, 2002;
K. Kelly, Election Day: An American Holiday, An American History, Facts on File, New York 1991;
https://edition.cnn.com/2020/10/10/us/electoral-college-slavery-links-trnd/index.html
https://stanfordmag.org/contents/should-we-abolish-the-electoral-college
No Comments Yet!
You can be first to comment this post!