Medierea şi rolul acesteia în desfacerea căsătoriei prin divorţ

„Omul nu este sociabil de la natură, omul este în mod natural egoist, caută numai binele său propriu, este insensibil față de cel al altora. Dacă omul ar fi privit ca guvernat numai de natura sa, ar trebui să se recunoască drept inevitabil un război permanent între fiecare individ și semenii săi, pentru că fiecare caută să aibă un folos în dauna celorlalți – homo homini lupus.”, spune filosofia celebrului Thomas Hobbes. Pornind de la această premisă, putem deduce importanța medierii în rezolvarea conflictelor, metodă folosită încă din antichitate în comerțul fenician.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate. Cu alte cuvinte, prin încrederea acordată terței persoane de către cele două părți ale conflictului, mediatorul apără interesele publice și încurajează folosirea acestei metode alternative prin respectarea unor linii etice și deontologice în activitatea pe care o desfășoară.

În ceea ce privește modul de organizare, mediatorii își pot desfășura activitatea în cadrul unei societăți civile profesionale, în cadrul unui birou unde pot funcționa unul sau mai mulți mediatori sau în cadrul unei organizații neguvernamentale. Pentru o bună desfășurare a activității mediatorilor, aceștia pot angaja personal de specialitate, traducători, juriști, precum și personal de administrație. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, în vederea organizării activității  de mediere, se înființează Consiliul de Mediere. Acesta este un organism autonom, cu personalitate juridică, având sediul central la București și este format din 9 membri, aleși pe 2 ani, mandat validat de către ministrul de justiție.

Referitor la competențele legale ale mediatorilor, principala atribuție a mediatorului este aceea de a facilita negocierea dintre părțile aflate în conflict, urmărind obținerea unor soluții egal convenabile părților, potrivit unor principii ce guvernează această instituție: principiul legalității, principiul libertății, principiul independenței, principiul neutralității, principiul imparțialității, principiul confidențialității și principiul păstrării secretului profesional. Existența unui element ce ar duce la nerespectarea vreunui principiu are ca efect desfășurarea unei proceduri subiective din partea mediatorului, fapt ce ar defavoriza inevitabil una dintre părți.

Medierea cuprinde o largă arie de conflicte, astfel că această metodă poate fi folosită în:

• Dreptul civil: grănițuire, revendicare, evacuare, obligația de a face, partaje etc.
• Dreptul familiei: partajul bunurilor comune, încredințarea minorului etc.
• Drept penal: plângeri prealabile
• Drept comercial: somația de plată, evacuare
• Litigii de muncă: desfacerea contractului de muncă

Pentru a putea accede în profesia de mediator, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții:

• Capacitate de exercițiu deplină
• Studii superioare
• Vechime în muncă de cel puțin 3 ani sau absolvirea unui program postuniversitar de nivel master în domeniu
• Persoana este aptă, din punct de vedere medical, să exercite această activitate
• Persoana se bucură de o bună reputație și nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracţiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei
• A absolvit cursurile de formare a mediatorilor
• A fost autorizată ca mediator

Un aspect deosebit de important în contextul apartenenței României la Uniunea Europeană este reglementat de art. 8 alin. (2) din Legea 192/2006, conform căruia cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obținut în unul dintre aceste state, dobândesc, în urma dreptului de stabilire, accesul în profesie în România, după recunoașterea acestor documente de către Consiliul de Mediere.

Ca element de noutate în ceea ce privește medierea, divorțul prin acordul soților poate fi obținut atât pe cale judiciară, cât și pe cale administrativă și prin procedură notarială. Acest lucru se referă strict la modalitatea de desfacere a căsătoriei, ci nu la săvârșirea divorțului în forma acordului de mediere, acest aspect rămânând în competența instanței care va acorda divorțul. Neînțelegerile între soți care pot fi soluționate prin mediere sunt prevăzute limitativ în conținutul Legii nr.192/2006, respectiv: continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.