Avocatul Costel Gîlcă: „Judecătorii, în materia Dreptului muncii, sunt ca niște animale domestice chemate să judece fapte din pădure!”

O radiografie dură, dar onestă, a justiției în materia Dreptului muncii, făcută de avocatul Costel Gîlcă!

Nu a vrut să vorbească foarte mult despre el și alegerile lui. A dorit doar să se descarce: „Marea problemă în acest moment, în domeniul Dreptului muncii și securității sociale, sunt judecătorii! Și când spun judecătorii nu mă refer la ei ca persoană, cât mă refer la sistemul de învățământ. În acest moment, în România, ajung judecători, oameni care nu au studiat Dreptul muncii”.

Provocările Dreptului muncii

„Știți cum compar eu Dreptul muncii, în general? Ca o peșteră: din afară pare rece, parcă nici nu pra îți vine să intri. Dar în momentul în care intri, ca un adevărat speolog și specialist, începi să vezi frumusețea a ceea ce este în interior. Așa este Dreptul muncii pentru mine. Mulți fug de el pentru că fie li se pare o chestie bizară, fie nu aduce atât de mulți bani precum Dreptul civil sau comercial, să spunem, dar în momentul în care reușești să «intri» acolo și să-i descoperi frumusețea, este un univers fantastic. Și vorbesc foarte serios, fără să exagerez.

Spre deosebire de celelalte ramuri de Drept, aici lucrezi dincolo de elemente de Drept. Lucrezi cu omul. Cred că jumătate sau trei sferturi din ceea ce fac eu aici, în acest cabinet, este psihologie. Pentru că trebuie să-l asculți pe om, știi cum reacționează el, cum reacționează angajatorul.

Dreptul muncii mai are și un avantaj: îți oferă o privire tridimensională asupra Dreptului. Poți să fii și de partea salariatului, și de partea angajatorului și de cea a sindicatului. Deci, practic ai o privire 3D. Asupra aceluiași aspect, tu poți să fii în momente diferite, în tabere diferite. Fără să existe conflict de interese, evident”.

Problemele Dreptului muncii

„Judecătorii. Deci, marea problemă în acest moment, în domeniul Dreptului muncii și securității sociale, sunt judecătorii. Și când spun judecătorii nu mă refer la ei ca persoană, cât mă refer la sistemul de învățământ. În acest moment, în România, ajung judecători, oameni care nu au studiat Dreptul muncii. 

Această materie se face undeva în anul IV, când oamenii sunt interesați mai degrabă de Civil, Penal, Proceduri, de licență, de lucrare și, eventual, de INM / INPPA. Și atunci, Dreptul muncii, care este o materie frumoasă trece undeva auxiliar intereselor lor. Asta nu înseamnă că nu studiază. Ba da, dar este auxiliar intereselor studenților. După care, dau examen în magistratură, unde nu au examen la Dreptul muncii.

Conform programului de formare inițială, anul I, pe 2017, nu apare Dreptul muncii. Avem Civil, Penal, Procedură civilă, Dreptul UE, CEDO, Criminalistică, Medicină legală, Etică și organizare judiciară, dar nu și Dreptul muncii. Nici în anul II nu apare această materie.

Ei dau la final examen, ies judecători și judecă Civil sau Penal. Ei nu judecă Dreptul muncii. Nici măcar tangențial. Ulterior dau examen de promovare la tribunal, unde există secție specializată de Dreptul muncii. Astfel încât, pentru prima dată vedem Dreptul muncii după ce au mai făcut în facultate. Și acești judecători ajung să soluționeze litigii de Dreptul muncii, ei neavând în acest moment o bază solidă, pentru că sistemul nu le permite.

Eu ca specialist, care stau de 17 ani de aceeași parte a baricadei, îl văd pe cel care a venit din Civil sau din Penal, pentru că-i văd instant reflexele de gândire civilistă / penalistă. Or, Dreptul muncii nu este, domnule, o ramură de Drept civil.  Dreptul muncii este o ramură de sine stătătoare, în pofida a ceea ce spun toți specialiștii în acest moment.