Condiția, modalitate a actului juridic civil

1. Noțiune

Auzim deseori cuvântul „dacă”, însă, în ceea ce privește actul juridic civil, acesta are o semnificație importană. Astfel, condiția, ca modalitate a actului juridic, reprezintă un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența dreptului subiectiv civil și a obligației corelative.

2. Clasificare

   2.1. Condiție suspensivă și condiție rezolutorie

   Condiția suspensivă este cea de a cărei îndeplinire depinde nașterea drepturilor și a obligațiilor corelative.

   Condiția rezolutorie determină, prin îndeplinirea sa, desființarea drepturilor și a obligațiilor corelative.

   
   2.2. Condiție cazuală, condiție mixtă și condiție potestativă
   Condiția este cazuală atunci când realizarea evenimentului depinde de hazard, fiind deci independentă de voința părților.

   Condiția este mixtă atunci când realizarea evenimentului depinde atât de voința uneia dintre părți, cât și de voința unei persoane determinate.

   Condiția este potestativă dacă realizarea evenimentului depinde de voința uneia dintre părți; de asemenea, ea poate fi pură sau simplă. Condiția pur potestativă este acea condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința uneia dintre părți. În schimb, condiția potestativă simplă vizează atât voința uneia dintre părți, cât și un element exterior acesteia.

   
   2.3. Condițe pozitivă și condiție negativă
   
   Condiția pozitivă este aceea care afectează existența drepturilor și a obligațiilor printr-un eveniment care urmează să se îndeplinească, în timp ce condiția negativă constă într-un eveniment care urmează să nu se producă, mai exact, atunci când este formulată într-un sens negativ.

   
   3. Efectele condiției

   3.1. Aspecte generale
   
   Efectele condiției, ca modalitate a actului juridic, sunt guvernate de două reguli.
   În primul rând, condiția afectează însăși existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative, așa cum art. 1399 C.civ. statutează.
   În al doilea rând, efectele condiției se produc, în principiu, cu efect retroactiv. În acest sens, potrivit art. 1407 alin. (1) C.civ. „condiția îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților, natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul”.
   
   3.2. Efectele condiției suspensive
   
   În ceea ce privește condiția suspensivă, actul juridic civil nu își produce efectele, existența drepturilor și a obligațiilor fiind sub semnul întrebării. Așadar, creditorul nu poate cere plata, după cum nici debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuși plătește, el nu poate cere restituirea plății ca fiind nedatorată. Cu toate acestea, creditorul poate face acte de conservare a dreptului său, poate să solicite și să obțină garanții pentru creanța sa.
   Atunci când condiția suspensivă s-a realizat, se consideră cu efect retroactiv că actul juridic a fost pur și simplu. Însă, dacă aceasta nu s-a împlinit, părțile se găsesc în situația în care ar fi fost dacă actul juridic nu s-ar fi încheiat. Așadar, toate prestațiile efectuate trebuie restituite, iar toate garanțiile consituite se desființează.
   
   3.3. Efectele condiției rezolutorii
   
   În privința efectelor condiției rezolutorii, actul juridic se comportă ca un act pur și simplu. Tocmai de aceea, se spune că persoana care datorează sub condiție rezolutorie, datorează pur și simplu. În consecință, debitorul trebuie să își execute obligația asumată, iar creditorul poate să solicite executarea acesteia. Mai mult, dreptul dobândit sub condiție rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pe cauză de moarte și va fi dobândit tot sub condiție rezolutorie.
   Atunci când condiția rezolutorie s-a realizat, actul juridic se desființează cu efect retroactiv, drepturile și obligațiile fiind considerate a nu fi existat niciodată. Prin urmare, dobânditorul trebuie să restituie bunul, iar cel care l-a înstrăinat trebuie să restituie prețul.
   În ipoteza în care, condiția rezolutorie nu s-a realizat, actul juridic se consolidează definitiv, fiind socotit încă de la nașterea sa ca pur și simplu.
   
   
   Bibliografie

• Codul civil și legea de punere în aplicare, Ed. Hamangiu
• Gabriel Boroi, Carla-Alexandra Anghelescu, Curs de Drept Civil. Partea generală, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2012
• Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept Civil. Partea generală – în reglementarea Noului Cod civil, Ed. Universul Juridic