Magistratura prin ochii domnului judecător Alexandru Şerban

În acest interviu pentru ABCJuridic.ro, domnul judecător Alexandru Şerban ne vorbeşte despre profesia de magistrat, despre satisfacţiile pe care aceasta le aduce, fără a neglija însă riscurile: „Un risc este ca profesia să îţi acapareze viaţa, să nu mai ai timp pentru propria persoană şi pentru familie. Volumul de muncă în unele instanţe este enorm…” (Alexandru Şerban).

Titus Gîrbea: Domnule judecător, încep prin a vă întreba ce beneficii şi satisfacţii poate aduce, în general, profesia de magistrat? Dumneavoastră consideraţi că v-aţi bucurat de toate acestea?

Alexandru Şerban: Satisfacţia cea mai importantă pe care o poţi avea în profesia de judecător este aceea că în cauzele pe care le soluţionezi se face dreptate. Este mai mult decât conştiinţa lucrului bine făcut, care ar trebui să existe în toate profesiile. Este vorba despre faptul că, pe baza probelor din dosar, judecătorul tranşează numeroasele conflicte sau neînţelegeri ce apar între oameni, creând astfel ordine şi echilibru în societate. În ceea ce mă priveşte, această satisfacţie am simţit-o în activitatea mea profesională, încercând întotdeauna să realizez actul de justiţie într-un mod cât mai eficient.
Apoi, pe lângă satisfacţiile de ordin moral, judecătorii se bucură şi de un anumit statut social, o stabilitate a locului de muncă (inamovibilitatea judecătorului fiind garantată prin însăşi Constituţia României) şi, nu în ultimul rând, un venit corespunzător prestigiului funcţiei şi importanţei activităţii desfăşurate.

T.G.: Cât timp solicită exercitarea profesie de magistrat? Credeţi că magistratura poate fi privită ca o haină cu care o persoană se îmbracă la intrarea în instanţă şi atunci când ajunge acasă o poate lăsa undeva la uşă?

A.Ş.: Profesia de magistrat nu se exercită doar în cadrul programului de lucru de la instanţă. Activitatea judecătorului nu este una normală, şedinţele de judecată pot dura uneori foarte mult, în special în cauzele penale unde sunt de audiat mulţi inculpaţi şi martori. Uneori sunt cauze urgente, cum ar fi cele privind arestarea preventivă, care trebuie judecate după programul de muncă sau chiar în timpul nopţii. În plus, pentru a fi pregătit profesional în mod corespunzător, judecătorul trebuie să studieze permanent doctrina şi jurisprudenţa în materie, ceea ce de multe ori se realizează în timpul liber.
Pe de altă parte, chiar dacă în afara instanţei nu mai exercită efectiv activitate de judecată, strâns legată de funcţia sa, judecătorul trebuie să ţină cont de anumite aspecte. Astfel, una dintre condiţiile pentru admiterea în magistratură şi pentru menţinerea în funcţie este existenţa bunei reputaţii. Aceasta presupune ca judecătorii să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate, ceea ce înseamnă că, pentru aceştia, standardele de conduită sunt mai înalte decât cele ale unui om obişnuit. De asemenea, judecătorul trebuie să respecte dispoziţiile legale referitoare la interdicţii şi incompatibilităţi. De exemplu, nu îi este permis judecătorului să facă politică, să desfăşoare activităţi comerciale, să exercite alte funcţii publice sau private, cu excepţia celor didactice din învăţământul superior şi a celor de instruire din cadrul INM şi SNG.

T.G.: Cât de important e ca judecătorul să se facă înţeles justiţiabilului, cu alte cuvinte să vorbească pe aceeaşi limbă ca şi acesta din urmă?

A.Ş.: În faţa instanţei de judecată nu vin doar oameni care beneficiază de o pregătire juridică. Ba dimpotrivă, realitatea este că cei mai mulţi provin din medii care nu au nicio legătură cu acest domeniu. Este firesc, astfel, ca judecătorul să încerce să se exprime cât mai clar pentru toţi justiţiabilii şi să se muleze, oarecum, pe nivelul de înţelegere al acestora. Procedând în acest fel se asigură nu doar o protecţie a drepturilor şi libertăţilor justiţiabililor, dar şi realizarea unui act de justiţie eficient, accesibil şi de calitate.

T.G.: În opinia dumneavoastră, care sunt diferenţele esenţiale între magistratură şi avocatură? Ştim că există numeroşi studenţi, dar şi elevi de liceu, care nu au reprezentarea acestor lucruri şi de aceea nu-şi pot alege cu uşurinţă drumul în carieră.

A.Ş.: Magistratura are în vedere exercitarea profesiilor de judecător şi procuror. Prin activitatea desfăşurată, judecătorul are ca scop înfăptuirea justiţiei, iar procurorul apărarea intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Pe de altă parte, însă, asistând şi reprezentând persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor judecătoreşti, avocatul apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale acestora.
Pornindu-se de la aceste deziderate, atât accesul în profesie, cât şi formarea profesională a magistraţilor se realizează prin metode şi practici diferite.
Un aspect care nu poate fi neglijat şi care cred că prezintă un interes deosebit pentru elevii şi studenţii care aspiră la una din cele două categorii de profesii este cel financiar. În timp ce magistraţii fac parte din sectorul bugetar şi sunt salarizaţi din fonduri publice, avocatura este o profesie liberală, practicanţii acesteia primind onorarii în funcţie de serviciile de asistenţă juridică sau de reprezentare furnizate.

T.G.: Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgă un tânăr magistrat pentru a ajunge să-şi desfăşoare activitatea în cadrul CSM?

A.Ş.: Există două posibilităţi: ori candidează pentru o funcţie vacantă de membru CSM la nivelul instanţei/parchetului unde-şi desfăşoară activitatea, ori participă la procedurile de ocupare, prin detaşare, a posturilor de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Dacă, în ceea ce priveşte detaşarea din cadrul instanţei sau parchetului la Consiliu, aceasta se desfăşoară după regulile unui concurs, pentru a ajunge membru CSM trebuie parcursă o procedură mai complexă, asemănătoare procesului electoral obişnuit. În acest sens, candidaţii întocmesc proiecte de candidatură, în care îşi expun principalele obiective pe care le vor urmări în cazul în care vor fi aleşi şi participă la întâlniri cu colegii de la instanţe, respectiv parchete. În final se organizează adunări generale ale magistraţilor în cadrul cărora se exercită votul, în mod direct şi secret, iar cei care obţin numărul cel mai mare de voturi, pe fiecare nivel de instanţă, sunt declaraţi aleşi. De exemplu, la nivelul Consiliului, eu şi încă doi colegi judecători am fost aleşi să reprezentăm curţile de apel.

T.G.: Ce riscuri consideraţi că implică profesia de judecător?

A.Ş.: Un risc este ca profesia să îţi acapareze viaţa, să nu mai ai timp pentru propria persoană şi pentru familie. Volumul de muncă în unele instanţe este enorm, avem colegi care lucrează în fiecare zi până seara şi vin chiar şi în week-end la serviciu. Sigur, este o responsabilitate asumată de cei care aleg să exercite profesia de magistrat.
Foarte important de menţionat este faptul că au existat situaţii în care judecătorii şi procurorii au fost ameninţaţi de părţile din dosare. În aceste cazuri s-au dispus măsurile legale de protecţie, uneori fiind necesar ca magistratul să beneficieze de pază permanentă până când starea de pericol a luat sfârşit.

T.G.: În opinia dumneavoastră, credeţi că facultatea pregăteşte complet un tânăr pentru a fi magistrat sau acesta ar trebui să studieze şi altceva decât este în programă? Iar dacă răspunsul este afirmativ, atunci pe ce anume ar trebui un tânăr să mai pună accent în mod deosebit?

A.Ş.: Pentru accesul în magistratură cel mai important loc îl ocupă nivelul de cunoştinţe juridice pe care îl deţine candidatul la un asemenea concurs. În ceea ce priveşte admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, se iau în calcul cunoştinţele juridice teoretice, care în mod sigur pot fi dobândite printr-o pregătire temeinică în cei patru ani de facultate. În afară de acestea, se mai urmăresc şi alte calităţi sau aptitudini pe care ar trebui să le aibă un viitor magistrat şi am în vedere aici raţionamentul logic, abilităţile de comunicare, elementele de etică profesională. Acestea, însă, nu pot fi „studiate” la facultate, ci pot fi cel mult îmbunătăţite prin eforturi suplimentare depuse de fiecare în parte.

T.G.: Cum priviţi noua generaţie aspirantă la magistratură din punct de vedere al maturităţii decizionale? Cât de importantă este experienţa de viaţă a acestor tineri, având în vedere că vor ajunge să decidă soarta unor oameni în procese?

A.Ş.: Este adevărat că uneori îți trebuie o experiență de viață pentru a putea decide cu privire la diversele probleme cu care vin oamenii în faţa instanţei de judecată, experiență care nu poate să vină decât cu vârsta. Foarte mulţi dintre candidaţii la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii sunt proaspăt absolvenţi ai facultăţii şi o parte dintre ei reuşesc să acceadă la Institut. Ponderea celor admişi la INM cu vârste între 22-23 ani este consistentă, iar filozofia lor despre viaţă este specifică vârstei. Însă, la finalul programului de formare iniţială realizat de Institut, aceştia trebuie să fi deprins tehnicile pe care le implică soluţionarea cauzelor cu care este sesizat şi să aibă conştientizarea socială a profesiei sale. Eu însumi am absolvit Institutul şi am devenit judecător la vârsta de 23 de ani (pe vremea aceea, cursurile în cadrul INM se desfăşurau pe durata unui singur an) şi am încercat sa completez experienţa de viaţă specifică vârstei cu echilibru şi răbdare.

T.G.: Ce sfaturi le puteţi da viitorilor magistraţi pentru a-şi lustrui calităţile necesare exercitării profesiei de magistrat?

A.Ş.: Foarte important pentru tinerii care îşi doresc să ajungă magistraţi este să persevereze şi să fie dispuşi să investească timp şi efort pentru formarea lor profesională în această direcţie. Şi nu este vorba doar despre o preocupare constantă pentru studiu, ci şi despre o mai bună punere în valoare a competenţelor sistemice şi de înţelegere şi respectare a regulilor de comportament şi deontologie.

T.G.: Domnule judecător, cum arată o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră?

A.Ş.: Într-o zi normală de lucru, după ce ajung la birou şi mă pun la curent cu noutăţile legislative, continui prin a mă pregăti pentru şedinţele la care urmează să particip în calitate de membru CSM. Trebuie să menţionez că, la nivelul Consiliului, pe lângă şedinţele specifice de Plen şi de secţii, se organizează săptămânal şi şedinţe ale comisiilor şi grupurilor de lucru. De asemenea, particip şi la şedinţele secţiei pentru judecători în materie disciplinară, acestea desfăşurându-se după reguli similare proceselor judiciare obişnuite.
În unele zile particip la conferinţe, seminarii sau alte întâlniri profesionale sau cu caracter administrativ, la sediul Consiliului, la alte instituţii sau la instanţele din ţară.
După orele petrecute la birou, îmi continui ziua la sala de sport, iar seara citesc sau mă întâlnesc cu prietenii.

T.G.: Acum urmează două întrebări mai puţin formale, cu scopul de a cunoaşte omul Alexandru Şerban, iar nu magistratul. Cum v-aţi descrie? Care sunt pasiunile dumneavoastră?

A.Ş.: Sunt un om responsabil, onest, echilibrat, uneori încăpăţânat. Îmi place să învăţ lucruri noi si sa vizitez locuri noi.Merg pe munte, atât vara cât şi si iarna, îmi place să ies de pe traseele turistice marcate şi să explorez . Am o pasiune pentru Piatra Craiului, un munte deosebit. Merg cu bicicleta, schiez, îmi place în general mişcarea în aer liber. De asemenea, îmi place foarte mult să citesc, în special literatură de ficţiune şi ştiinţifico-fantastică.

T.G.: Cum vedeţi sistemul de justiţie peste 10 ani?

A.Ş.: Sistemul de justiţie este unul în care activează profesionişti foarte bine pregătiţi. Dacă statul va asigura resursele materiale în mod corespunzător, ceea ce în prezent, din păcate, nu se întâmplă, vom avea toate premisele pentru a asigura cetăţenilor un act de justiţie modern, eficient şi de înaltă calitate.

T.G.: Care este părerea dumneavoastră despre proiectul ABC Juridic?

A.Ş.: Consider ca este un proiect foarte util, o iniţiativă generoasă care trebuie salutată. Vă doresc mult succes!