Greşeli care pot costa vieţi – malpraxisul medical

Malpraxisul medical a devenit una dintre cele mai întâlnite erori profesionale din zilele noastre. Element central al practicii medicale, relaţia medic-pacient este denaturată atunci când serviciile medicale nu sunt acordate corepunzător.

În sarcina personalului medical se reţine o obligaţie de mijloace, întrucât acesta trebuie să depună diligenţele necesare pentru îmbunătăţirea stării sănătăţii sau pentru vindecarea pacientului, nefiind angajat în a  garanta vindecarea sau ameliorarea bolii. Ce se întâmplă în momentul în care, în exerciţiul profesiei, se produc din eroare prejudicii, fie din cauza neglijenţei, imprudenţei, existenţei unor cunoştinţe deficitare sau din cauza depăşirii limitelor competenţei? Este atrasă o răspundere civilă delictuală sau contractuală?

Potrivit unor studii recente, între medic şi pacient nu se încheie un contract atunci când cel din urmă îşi exprimă consimţământul cu privire la serviciul medical ce urmează să îi fie prestat, fiind doar o acceptare a deciziei medicale, iar obligaţiile medicilor sunt obligaţii prevăzute în legile în vigoare, aşadar sunt obligaţii legale, nu contractuale.

Există opinii conform cărora răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin malpraxisul medical este o răspundere civilă specială, purtând denumirea de „răspundere civilă medicală”, fundamentată pe vinovăţia sau culpa dovedită a persoanei răspunzătoare.  Cu toate acestea, în anumite situaţii, cum ar fi obligaţia de securitate sau obligaţia de informare a pacientului, răspunderea civilă medicală este obiectivă, fără culpă, fiind întemeiată pe garanţia pentru riscul exercitării profesiei.

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stabileşte şi situaţiile în care personalul medical nu răspunde pentru daunele şi prejudiciile produse în exerciţiul activităţii profesionale:

„a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;

b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.”

Atunci când prejudiciul produs prin serviciile medicale prestate constituie infracţiune va fi atrasă răspunderea penală a personalului medical răspunzător. De exemplu: în cazul în care se produce vătămarea corporală a unui pacient sau chiar decesul acestuia, sancţiunea va fi pedeapsa  amenzii sau, după caz, pedeapsa închisorii şi interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea, există şi o formă complementară de răspundere pentru malpraxisul medical: răspunderea disciplinară atrasă în cazul încălcării jurământului depus,  „pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România”. Plângerile împotriva unui medic se depun la colegiul al cărui membru este medicul.

Sanţiunile disciplinare, potrivit art 447 din Legea 95/2006, sunt: mustrarea, avertismentul, votul de blam, amenda, interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi pe o perioadă de timp, retragerea calităţii de membru al Colegilor Medicilor din România.

Aşadar, malpraxisul medical atrage diferite forme de răspundere: civilă, penală, disciplinară, în funcţie de gravitate şi de consecinţele pe care le produce. Dar poate o formă de răspundere să acopere în totalitate un prejudiciu? Chiar dacă cei vinovaţi răspund, pentru pacient sau familia acestuia va rămâne întotdeauna urmarea acelor greşeli care nu mai pot fi îndreptate niciodată.


Bibliografie:

Curs de drept civil – Obligaţiile – Liviu Pop, Ionuţ-Florian Popa, Stelian Ioan Vidu

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

 

Andreea Cimpoca

Andreea Cerasela Cimpoca este studentă a Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!