INTERVIU cu Diana Iordache, studentă în primul an a Facultății de Drept

Ca urmare a finalizării primei sesiuni a parcursului universitar , echipa ABC Juridic este încantată să îi ia interviu Dianei Iordache, studentă în anul I a Facultății de Drept a Universității București. Scopul interviului este acela de a dezvălui trăirile resimțite în prima sesiune universitară, mijloacele folosite pentru promovarea cu succes a examenului de admitere, diferențele dintre ritmul de învățare specific învățământului universitar și cel liceal, precum și mici trucuri de gestionare a emoțiilor negative de-a lungul vieții universitare. Îi mulțumim Dianei pentru că a răspuns pozitiv propunerii noastre și îi urăm mult succes în cariera de după facultate.

1. În primul rând, cum ai resimțit primul semestru de facultate? Ai observat diferențe majore față de învățământul liceal? Care sunt aspectele pe care le-ai îndrăgit în primul semestru universitar și, de asemenea, dacă există, care sunt acelea care nu ți-au plăcut?

               Trebuie să recunosc că primul semestru de facultate a fost un adevărat șoc pentru mine. Mă așteptam să fie greu, însă, întreaga experiență mi-a depășit așteptările. Am avut impresia greșită pentru destul de multă vreme că mă voi descurca cu felul în care obișnuiam să învăț până să ajung la facultate. În liceu și înainte, date fiind cantitatea relativ scăzută de materie, învățam, de obicei, înainte de teste sau rețineam lecția din clasă. Această metodă, evident, nu funcționează în facultate. Aici totul se bazează pe studiul individual, cursurile nefiind suficiente și până și să fii atent la cursuri s-a dovedit o activitate dificilă. O cauză pentru asta este cu siguranță sistemul online. Faptul că nu am avut nici măcar o oră de curs sau de seminar în facultate și că mi-am văzut profesorii (pe unii dintre ei) pentru prima dată la examen, nu mi-a permis să conștientizez cât de competitiv este acest domeniu și cât de mult trebuie să muncești pentru a face performanță.

               Îmi amintesc cu câtă nerăbdare așteptam să termin liceul, în speranța că la facultate lucrurile vor fi mai interesante și că în sfârșit o să studiez ceva care mă pasionează cu adevărat și nu materii inutile și plictisitoare. Cu părere de rău trebuie să mărturisesc că uneori (mai ales în sesiune) îmi doream să mă întorc la liceu. Singura materie care mi-a plăcut cu adevărat în primul semestru a fost dreptul civil pentru că, spre deosebire de celelalte, aici este esențial să înțelegi mecanismele și să le poți aplica în mod real în soluționarea unei spețe și nu să tocești informația pentru a o repeta cât mai fidel la examen.

               Cred că cea mai bună decizie pe care am luat-o în acest semestru a fost să intru în Asociația Studenților în Drept. Procesul de selecție a fost unul lung și dificil, fiind în mai multe etape: scrisoare, interviu și mentorat, dar a meritat cu siguranță. Am avut norocul de a face parte dintr-o echipă minunată de mentorat, colegii devenidu-mi cu adevărat prieteni, iar chiar și acum, fiind fiecare membru cu drepturi depline într-unul din cele șapte departamente, continuăm să vorbim și să ne întâlnim. ASD-ul a fost o oportunitate incredibilă de a-mi face prieteni, atunci când la facultate, din cauza orelor online, nu puteam face acest lucru. Am cunoscut oameni minunați din toți anii și am redescoperit pasiunea pentru editarea foto și video, fiind în departamentul de Marketing și PR. De asemenea, am continuat să îmi practic hobby-urile pe care le aveam în liceu: dezbaterile și studiul limbii chineze.

2. Ai putea să ne dezvălui cum te-ai pregătit pentru admitere? Ai avut metode, tehnici specifice pentru a acumula o mai mare cantitate de informații?

               La română am învățat gramatica din culegeri de gimnaziu și din diferite cărți și materiale pe care le primeam la meditații, deoarece e foarte important ca regulile de sintaxă și morfologie să fie bine știute. După aceea rezolvam subiectele din anii anteriori și încercam să mă familiarizez cu modul în care erau formulate întrebările și variantele de răspuns. Partea de vocabular am învățat-o din DOOM 2, căutând ce s-a schimbat față de primul DOOM (metodă care presupun că se aplică și acum, dar căutând modificările apărute în DOOM 3) și din subiectele din anii anteriori. Mi-am făcut liste cu cuvinte care aveau două forme acceptate, cu cuvinte care se scriau cu cratimă sau fără, cu sinonime, antonime, cuvinte polisemantice și așa mai departe. Partea de vocabular mi se părea cea mai grea, mai ales la partea în care trebuia să indicăm sensul unor cuvinte, deoarece niciodată nu reușeam să găsesc răspunsul corect, mai ales pentru că erau mai multe sensuri posibile.

               La economie am avut o metodă de pregătire asemănătoare, în ideea că mai întâi învățam foarte bine un capitol din manual și încercam să îl înțeleg. Totodată, aici m-am putut folosi și de internet, astfel că am căutat foarte multe videoclipuri, în special în engleză, care m-au ajutat să înțeleg mai bine materia. După ce învățam făceam foarte multe exerciții și probleme din diferite culegeri de economie, de pe internet, din subiectele din anii anteriori și din modele de bacalaureat deoarece eu am dat bacul și la economie. Un sfat pe care aș putea să îl ofer aici este acela că în eventualitatea adăugării vreunui capitol la programa la economie pentru examen, tratați cu maximă seriozitate respectivul capitol pentru că s-a adăugat cu un motiv și veți primi ,cel mai probabil, multe întrebări de acolo sau cel puțin asta s-a întâmplat la admiterea mea.

3. Cât de mare simți că este diferența între studiatul pentru examenul de bacalaureat și admitere raportat la prima sesiune?

               Bacalaureatul este clar un examen mult mai important decât orice examen dintr-o sesiune la facultate și mi se pare normal să te pregătești temeinic, așa cum ne spuneau și domnii profesori în liceu. Probabil la fiecare oră de pregătire pentru bac ni se amintea că nu avem cum să luăm note bune dacă nu învățăm din timp și nu facem multe modele de subiecte pe tot parcursul anului, pentru că, în niciun caz, nu avem cum să învățăm în cele două săptămâni dinaintea examenului. Mi se pare extrem de amuzant cum în luna iunie e imposibil să înveți la o materie în câteva săptămâni, dar în luna ianuarie în sesiunea de iarnă, șase luni mai târziu, e perfect normal să înveți pentru un examen, mult mai amplu decât o probă de bac, în 4-5 zile sau chiar mai puțin.

               Dacă pentru bac primeam o parte din materiale la școală de la profesori, iar materia pentru examen era în mare parte exact ce dicta profesorul la ore, acum o proporție covârșitoare de materie provine din cărți și trebuie parcurse pe cont propriu. De asemenea, nu prea mai există culegeri cu exerciții cum erau în liceu sau culegeri care să îți arate cum să rezolvi un subiect cum sunt cele de eseuri pentru română, iar modelele de subiecte de examen diferă în funcție de profesorul de la curs și se schimbă destul de des. Singurul lucru pe care pe îl poți face este să citești cât mai mult și din cât mai multe surse în timpul anului.

4. Cum a fost pentru tine experiența primei sesiuni?

               Sentimentul meu principal de la finalul sesiunii a fost dezamăgirea. Am avut așteptări mult mai mari de la mine și mă consideram mult mai capabilă, date fiind notele mari pe care le obținusem la un liceu de prestigiu unde cerințele erau destul de ridicate și nota de la bacalaureat. Mă așteptam să am note doar de 9 și 10 și cu siguranță nu mă așteptam să am restanțe. Ei bine, viața te surprinde! Deși la unele materii m-am descurcat bine, mereu există loc de îmbunătățiri și mereu rămâi cu sentimentul amar că ai fi putut să te descurci mai bine.

               Erau momente în care chiar ieșeam încrezătoare de la examen cu sentimentul că am știut și că am scris bine. Puține lucruri sunt mai dureroase și mai dezamăgitoare decât momentul în care te uiți pe barem și vezi ce ar fi trebui de fapt să scrii și, din motive pe care eu nu le înțeleg, am întâlnit și bareme în care apăreau informații ce nu se solicitau în cerința subiectului de examen. Totodată sunt materii la care au picat chiar și trei sferturi dintre studenți, din nou, din motive pe care eu nu le înțeleg. Cerințele sunt foarte mari și am realizat, cu părere de rău, că la majoritatea materiilor nu se verifică cunoștințele, ci capacitatea de a reproduce textul din carte.

               Cu toate acestea, am realizat și că aș fi foarte capabilă să excelez dacă aș acorda timpul și efortul cuvenit procesului de învățare. Am învățat in două luni mai mult decât am învățat într-un an întreg de liceu și nu m-aș fi gândit vreodată că voi fi în stare să învăț câte o carte de 300 de pagini odată la 4 zile. Acest fapt dovedește că se poate, însă nu cred că este o metodă sustenabilă pe termen lung să înveți la o asemenea intensitate pe parcursul întregului an, însă puțin câte puțin, poate deveni un stil de viață.

5. Ai avut momente în care ai simțit că nu mai poți face față stresului din sesiune? Cum ai reușit să treci peste aceste momente?

               Da! Deși am reușit să mă mențin pe o linie de plutire în timpul sesiunii și chiar să am, în mod surprinzător, un program de somn mai stabil și mai sănătos decât am avut până atunci sau decât am acum, au fost și momente când am simțit că nu mai pot continua. Cred că cele mai groaznice momente erau cele în care ni se afișau notele la unele examene, în timp ce ne pregăteam pentru altele. După ce am văzut nota la primul examen nu am putut să mai fac nimic toată ziua respectivă. Mai avusesem un examen in acea zi, iar imediat după ce am ieșit din facultate am aflat nota la primul examen dat. Întreaga zi m-am plimbat prin București pentru că îmi stătea capul la orice altceva, mai puțin la învățat. Astea sunt momente în care te descurajezi și îți pierzi din motivație, dar au fost și momente în care eram foarte obosită, în special la final. Un lucru care m-a ajutat și pe care în fac și acum este să merg să învăț la facultate pentru că mă motivează să îi văd pe ceilalți studenți făcând același lucru.

6. Viața ta socială a avut de suferit în această perioada? Dacă da, în ce fel și cum ai reușit să echilibrezi cele doua activități?

               Nu, chiar deloc! În mod surprinzător și spun asta pentru că nu m-aș fi așteptat nici eu la asta, mi-am făcut o mulțime de prieteni nu doar în timpul anului prin ASD, dar și în sesiune. Eu am învățat pentru toate examenele în sălile de studiu din facultate unde era mereu plin de studenți sau în sediul Asociației. Îmi amintesc chiar că i-am spus unei prietene mai mari la începutul sesiunii că e pentru  prima dată când mă simt și eu studentă. A fost prima dată când am văzut oameni la facultate plimbându-se pe holuri și în săli. Când făceam pauze de la învățat obișnuiam să merg afară în fața facultății unde găseam mereu pe cineva cunoscut cu care să vorbesc sau cunoșteam chiar oameni noi. De asemenea, aproape după fiecare examen am ieșit în oraș cu colegii de grupă, reușind astfel , în sfârșit, să ne cunoaștem și să ne împrietenim.

7. Ce crezi că ai putea îmbunătății abordării tale asupra sesiunii viitoare?

               Cred că după o sesiune am descoperit câteva metode care sper să mă ajute și în timpul anului, însă mai este un drum destul de lung până să îmi pot da seama care este stilul meu de a învăța. Pentru început, îmi propun să țin pasul cu cursurile predate și să nu las capitole neparcurse. Am să încerc să îmi fac scheme sau rezumate pentru fiecare capitol ca să nu mai fiu în situația de a trece încă o dată prin suporturile de la curs și cărțile care, de multe ori, au și informații care nu prezintă interes pentru examen și să am astfel extrase informațiile esențiale pentru teste și sesiune. Totodată, îmi propun să fac mai multe grile și spețe la materiile la care este posibil și să îmi rezolv din timp toate fișele de seminar. Sper ca acest semestru să fie mai productiv, iar sesiunea ce are să vină să fie mai reușită.

8. În ultimul rând, ce sfaturi ai putea să le oferi viitorilor studenți înainte de prima lor sesiune?

               Nesurprinzător, învățați din timp! Intrați la toate cursurile și obligatoriu la toate seminarele, pentru că sunt esențiale pentru a înțelege materia mai bine. Ascultați de profesorul de la curs și fiți atenți la criteriile de evaluare și la orice alte așteptări sau pretenții are de la voi pe parcursul semestrului. Faceți-vă scheme și rezumate ca să nu vă prindă sesiunea cu cărțile nesubliniate. Intrați în asociațiile de studenți pentru a vă face prieteni și implicați-vă cât mai mult în tot ceea ce faceți.

               Să nu uitați niciodată de visul vostru și să vă bucurați de frumusețea domeniului juridic! Căutați mereu să știți mai multe și încercați pe cât posibil să priviți partea frumoasă a fiecărei materii, chiar dacă nu vă place în mod deosebit! Amintiți-vă că aici veniți pentru voi și pentru a vă forma un bagaj de cunoștințe ce depășesc informațiile verificate la un examen! De asemenea, examenele nu sunt totul și există viață chiar și cu restanțe, ce contează sunt sănătatea și chiar și experiența și prieteniile pe cale le veți lega.

               Cu toate acestea, cel mai important sfat pe care pot să îl ofer unui proaspăt student este să nu ascultați întotdeauna ce spun studenții mai mari. Opiniile și impresiile sunt prin esență subiective și țin de experiența fiecăruia, iar celebra expresie „doi juriști, trei păreri” se aplică și aici. E important să auzi impresii și să cereți sfaturi, dar să nu vă încredeți orbește! Aveți răbdare și faceți-vă propriile voastre opinii. Veți realiza că unele lucruri auzite sunt cu desăvârșire adevărate, însă altele sunt departe de adevăr.

               Am încercat ca prin acest interviu să fiu cât se poate de sinceră, din simplul motiv că adesea oamenii nu sunt și încearcă să arate doar aspectele pozitive ale vieții de student. Mi-ar fi fost ușor să prezint doar părțile pozitive sau să le „omit” pe cele negative, însă cred că este de datoria mea să vă prezint adevărul. Sper ca cei ce citesc aceste rânduri, în special elevii de liceu ce vor să dea la Facultatea de Drept, să înțeleagă că în viață vin și momente dificile și uneori ești dezamăgit, dar asta nu înseamnă niciodată că trebuie să renunți! Și poate, cine știe, când o să ajung acolo unde îmi doresc am să recitesc și eu acest interviu și o să îmi amintesc că, deși a fost greu, a meritat!