Opinion no 4 of the CCEJ on appropriate initial and in-service training for judges at national and European levels

[Scroll for English]

= Română =

Strasbourg, 27 noiembrie 2003

CCJE (2003) Aviz nr. 4

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE)

Avizul nr. 4 ( 2003 ) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri privind formarea iniţială şi continuă specifice judecătorilor la nivel naţional şi european

Introducere

1. Ne aflăm într-un moment în care se acordă o atenţie crescută rolului şi importanţei sistemului judiciar, care este văzut ca garantul suprem al funcţionării democratice a instituţiilor la nivel naţional, european şi internaţional. Astfel problema formării viitorilor judecători înainte de numirea lor în funcţie, precum şi chestiunea formării lor la locul de muncă are o importanţă deosebită (a se vedea Avizul CCJE nr. 1 (2001), alineatele 10-13 şi Avizul nr. 3 (2002), alineatele 25 şi 50, punctul ix) .

2. Independenţa sistemului judecătoresc conferă drepturi judecătorilor la toate nivelurile, indiferent de competenţa teritorială, impunând totodată şi anumite obligaţii de ordin etic. Acestea din urmă includ obligaţia de a depune toate diligenţele pentru în vederea îndeplinirii atribuţiilor judiciare într-un mod profesional, ceea ce implică faptul că trebuie să posede calităţi profesionale dobândite, menţinute şi îmbunătăţite prin formare, fapt care reprezintă atât o obligaţie, cât şi un drept.

3. Este esenţial ca judecătorii să aibă, după selecţia ulterioară absolvirii studiilor de drept, o instruire detaliată, amănunţită şi diversificată, pentru a-şi îndeplini obligaţiile într-un mod satisfăcător.

4. Formarea în acest fel reprezintă totodată o garanţie a independenţei şi imparţialităţii lor, în conformitate cu cerinţele Convenţiei privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

 5. În cele din urmă, formare reprezintă o premisă esenţială pentru ca sistemul judiciar să fie respectat şi demn de respect. Încrederea cetăţenilor în sistemul judiciar va fi consolidată dacă judecătorii vor avea cunoştinţe detaliate şi diverse care să se extindă dincolo de domeniul legislativ, către domenii cu importanţă socială, precum şi dacă înţelegerea şi abilităţile demonstrate în sala de judecată şi cele personale le vor permite să soluţioneze cauzele şi să trateze într-un mod corespunzător toate persoanele implicate. Pe scurt, formarea este esenţială pentru îndeplinirea obiectivă, imparţială şi competentă a atribuţiilor judecătoreşti şi pentru protejarea judecătorilor de influenţe necorespunzătoare.

 6. Există diferenţe semnificative între statele europene în ceea ce priveşte formarea iniţială şi cea la locul de muncă a judecătorilor. Aceste diferenţe pot avea parţial legătură cu caracteristicile particulare ale diferitelor sisteme judiciare, dar unele aspecte nu par a fi inevitabile sau imperativ necesare. Unele state impun o educaţie formală de durată în instituţii specializate, urmate de formare continuă intensivă. Alte state impun un tip de ucenicie sub supravegherea unui judecător cu experienţă care îşi pune la dispoziţie cunoştinţele şi sfatul profesional în baza unor exemple concrete, arătând abordarea cauzei care trebuie avută în vedere, evitând în acest fel orice fel de didacticism. Statele în care funcţionează sistemul de drept anglo-saxon se bazează într-o mare măsură pe experienţa profesională a celor numiţi de obicei din rândurile avocaţilor. Între aceste posibilităţi există un număr mare de state unde tipul de formare este într-o măsură mai mare sau mai mică organizat şi obligatoriu.

 7. Indiferent de diversitatea sistemelor instituţionale la nivel naţional şi de problemele care survin în anumite state, formarea trebuie văzută ca fiind esenţială în lumina necesităţii de îmbunătăţire atât a capacităţii celor care activează în serviciul public judiciar, cât şi a funcţionării în sine a acestui serviciu.

 8. Importanţa formării judecătorilor este recunoscută în instrumente internaţionale cum ar fi Principiile de bază ale ONU privind independenţa sistemului judiciar, adoptate în 1985 şi textele Consiliului Europei adoptate în 1994 (Recomandarea nr. R (94) 12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor) şi în 1998 (Carta europeană privind statutul judecătorilor). De asemenea, se fac referiri în această privinţă şi în alineatul 11 al Avizului nr. 1 al CCJE.

Dreptul la instruire şi nivelul juridic la care acest drept trebuie garantat

 9. Principiile constituţionale trebuie să garanteze independenţa şi imparţialitatea de care depinde legitimitatea judecătorilor, iar judecătorii trebuie, pe de altă parte, să asigure menţinerea unui înalt grad de competenţă profesională (a se vedea alineatul 50 (ix) din Avizul nr. 3 al CCJE).

 10. În multe state, formarea judecătorilor este guvernată de regulamente speciale. Ceea ce este esenţial este includerea nevoii de formare în aceste regulamente care guvernează statului judecătorilor; regulamentele juridice nu trebuie să detalieze conţinutul precis al procesului de formare, ci să încredinţeze această misiune unui organism special responsabil cu elaborarea unei curricule prin care să se pună la dispoziţie activitatea de formare şi să se supravegheze acest proces.

 11. Statul are datoria să pună la dispoziţia autorităţii judecătoreşti sau a unui alt organism independent cu atribuţii de organizare şi supraveghere a procesului de formare mijloacele necesare şi să întâmpine costurile ocazionate în urma activităţii judecătorilor sau a altor persoane implicate.

 12. Prin urmare, CCJE recomandă ca legislaţia privind statutul judecătorilor din fiecare state să prevadă formarea judecătorilor.

 Autoritatea cu atribuţii în procesul de formare

 13. Carta europeană privind statutul judecătorilor (alineatul 2.3) prevede că orice autoritate cu atribuţii în supravegherea calităţii programului de formare trebuie să fie independent de puterea executivă şi cea legislativă şi că cel puţin o jumătate din membrii săi trebuie să aibă funcţia de judecător. Memorandumul explicativ indică, de asemenea, că formarea judecătorilor nu trebuie să se limiteze la formarea juridică tehnică, ci trebuie să ia în considerare faptul că natura funcţiei judecătoreşti necesită deseori intervenţia judecătorului în anumite situaţii dificile sau complexe.

 14. Aceasta subliniază importanţa fundamentală în raport cu independenţa şi structura autorităţii cu atribuţii în procesul de formare, precum şi în conţinutul activităţii de formare. Acesta este un corolar al principiului general al independenţei judiciare.

 15. Activitatea de formare reprezintă o chestiune de interes public şi, prin urmare, se impune protejarea independenţei autorităţii cu atribuţii în elaborarea planurilor de instruire şi în procesul decizional referitor la tipul de formare pus la dispoziţie.

 16. Sistemul judiciar trebuie să aibă un rol major sau să fie în sine responsabil pentru organizarea şi supravegherea activităţii de formare. Astfel, conform recomandărilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, CCJE recomandă ca aceste responsabilităţi să fie preluate în fiecare stat nu de către Ministerul de Justiţie sau de către o altă autoritate subordonată legislativului sau executivului, ci chiar de către autoritatea judecătorească sau de către un alt organism independent (incluzând o Comisie a Serviciului Judiciar). Asociaţiile de judecători pot juca un rol important în încurajarea şi facilitarea activităţii de formare dacă lucrează în strânsă legătură cu organismele judiciare sau cu alte autorităţi care prezintă o responsabilitate directă în acest sens.

 17. Pentru a se asigura separarea corespunzătoare a rolurilor, trebuie ca aceeaşi autoritate să aibă atribuţii directe fie în activitatea de formare, fie în activitatea de disciplinare a judecătorilor. Prin urmare, CCJE recomandă ca activitatea de formare să fie încredinţată unei instituţii speciale autonome cu buget propriu subordonat autorităţii judecătoreşti sau unei alt organism independent. O astfel de instituţie specială ar putea elabora, prin consultare cu judecătorii, programe de formare şi punerea în aplicare a acestora.

 18. Trebuie, de asemenea, ca persoanele cu atribuţii în activitatea de formare să nu fie în mod direct responsabile cu numirea şi promovarea judecătorilor. În cazul în care autoritatea respectivă (de exemplu o comisie a serviciului judiciar), la care se face referire în Avizul nr. 1 al CCJE, alineatele 73 punctul 3, 37 şi 45, are atribuţii atât în activitatea de formare, cât şi în numirea şi promovarea judecătorilor, trebuie făcută o separaţie clară între departamentele responsabile cu aceste activităţi.

 19. Pentru a proteja o astfel de instituţie de influenţe exterioare necorespunzătoare, CCJE recomandă ca personalul managerial şi formatorii din cadrul instituţiei să fie numiţi de către autoritatea judecătorească sau de către o altă autoritate independentă cu atribuţii în organizarea şi supravegherea activităţii de formare.

 20. Este important ca activitatea de formare să fie desfăşurată de către judecători şi experţi în fiecare disciplină. Formatorii trebuie aleşi dintre cei mai buni profesionişti şi selectaţi cu atenţie de către autoritatea cu atribuţii în activitatea de formare, luând în considerare atât cunoştinţele lor cu privire la subiectele predate, cât şi capacitatea pedagogică.

 21. Atunci când judecătorii sunt responsabili cu activitatea de formare, este important ca aceştia să păstreze contactul cu practica judecătorească.

 22. Metodele de formare trebuie stabilite şi revizuite de către autoritatea formatoare şi trebuie să existe întruniri regulate ale formatorilor pentru a le permite schimbul de experienţă şi îmbunătăţirea metodelor aplicate.

 Formare iniţială

 a. Este obligatorie activitatea de formare?

 23. Deşi este evident faptul că judecătorii recrutaţi la începutul carierei lor profesionale trebuie formaţi, se naşte totuşi întrebarea dacă este necesară activitatea de formare atunci când judecătorii sunt selectaţi dintre cei mai buni avocaţi, având o vastă experienţă, cum ar fi de exemplu în ţările cu sistem de drept anglo-saxon.

 24. În opinia CCJE, ambele grupuri trebuie să treacă prin procesul de formare iniţială: îndeplinirea obligaţiilor judiciare reprezintă o profesie nouă pentru ambele grupuri şi implică o abordare specifică în mai multe domenii, mai ales cu privire la etica profesională a judecătorilor, procedură şi relaţionarea cu toate persoanele implicare în acţiunile judecătoreşti.

 25. Pe de altă parte, trebuie luate în considerare şi caracteristicile speciale de ale metodelor de recrutare astfel încât programele de formare să poată fi direcţionate şi adaptate corespunzător: avocaţii cu experienţă trebuie instruiţi numai în ceea ce este necesar pentru noua lor profesie. În unele state mici, care prezintă un sistem judiciar mai puţin dezvoltat, oportunităţile de formare locale pot fi mai limitate şi mai informale, dar aceste state pot beneficia mai ales de oportunităţi de formare comune cu alte state.

 26. Prin urmare, CCJE recomandă formarea iniţială obligatorie prin programe conforme cu experienţa profesională a celor numiţi în funcţie.

 b. Programul de formare iniţială

 27. Planul de formare iniţială şi intensitatea formării vor varia în funcţie de metoda aleasă în recrutarea judecătorilor. Activitatea de formare nu trebuie să se rezume doar la învăţarea tehnicilor folosite în soluţionarea cazurilor de către judecători, ci trebuie să ia totodată în considerare necesitatea conştientizării sociale şi a înţelegerii amănunţite a diferitelor teme care reflectă complexitatea vieţii în societate. În plus, deschiderea graniţelor înseamnă că viitorii judecători trebuie să trebuie să conştientizeze faptul că sunt judecători europeni şi că trebuie să fie la curent cu temele europene.

 28.Având în vedere diversitatea sistemelor de formare a judecătorilor din Europa, CCJE recomandă:

i. toate persoanele numite în funcţii judiciare să aibă sau să dobândească, înainte de preluarea îndatoririlor, cunoştinţe vaste în domeniul dreptului material naţional şi internaţional în domeniul dreptului procesual;

ii. programele de formare specifică exercitării profesiei de judecător să fie stabilite de către instituţia cu atribuţii în activitatea de formare şi de către formatori şi judecători;

iii. aceste programe teoretice şi practice să nu se limiteze la doar la aspectul tehnic al domeniilor juridice şi să includă şi formarea în domeniul deontologiei şi introducerea în alte domenii relevante pentru activitatea judiciară, cum ar fi managementul cauzelor şi administrarea instanţelor, tehnologia informaţiei, limbi străine, ştiinţe sociale şi soluţionarea alternativă a disputelor (SAD);

iv. activitatea de formare să fie pluralistă în sensul garantării şi consolidării deschiderii perspectivei judecătorilor;

v. în funcţie de existenţa şi durata experienţei profesionale anterioare, activitatea de formare trebuie să aibă o durată semnificativă pentru a evita restrângerea ei numai la nivel de formă.

 29. CCJE recomandă ca practică o perioadă de formare comună cu alte profesii în domeniul juridic şi judiciar (de exemplu avocaţi şi procurori în state unde aceştia au atribuţii separate de cele ale judecătorilor). Această practică duce la o mai bună înţelegere între judecători şi practicanţii unor alte profesii.

 30. CCJE a luat, de asemenea, notă că în multe state accesul la funcţiile de judecător are drept condiţie experienţa profesională. Deşi nu este posibil ca un astfel de model să fie impus în toate statele şi deşi adoptarea unui sistem ce combină diverse metode de recrutare poate avea avantajul diversificării bazei de plecare pentru judecători, este important ca perioada de formare iniţială să includă, în cazul candidaţilor care au venit direct din sistemul universitar, o perioadă substanţială de formare în mediul profesional (practici avocaţiale, companii etc.)

 Formarea la locul de muncă

 31. În afara faptului că judecătorii trebuie să dobândească cunoştinţe de bază înainte de instituirea în funcţie, aceştia „sunt condamnaţi la studiu şi instruire perpetuă” (a se vedea raportul R. Jansen „Cum trebuie pregătiţi judecătorii pentru a deveni judecători cu înaltă calificare în 2003” [“How to prepare judges to become well-qualified judges in 2003”]), doc. CCJE-GT (2003) 3).

 32. Activitatea de formare în acest sens este indispensabilă nu numai din cauza schimbărilor ce au loc în domeniul legislativ, al tehnologiei şi al cunoştinţelor necesare în îndeplinirea atribuţiilor judecătoreşti, ci şi din cauza posibilităţii ca în multe state judecătorii să dobândească noi atribuţii la instituirea în funcţie. Prin urmare, programele de formare la locul de muncă trebuie să ofere posibilitatea instruirii în cazul unei schimbări de carieră, cum ar fi transferul de la o instanţă penală la una civilă; preluarea unei competenţe specifice (de exemplu o instanţă de dreptul familiei, minori sau probleme sociale) şi preluarea unei funcţii cum ar fi cea de preşedinte de complet sau de instanţă. Un astfel de transfer sau asumarea unor astfel de atribuţii pot fi condiţionate de urmarea unui program de formare relevant.

 33. Deşi organizarea formării la locul de muncă este esenţială, având în vederea faptul că societatea are dreptul de a beneficia de judecători bine pregătiţi, este de asemenea necesară cultivarea activităţii de formare în sistemul judiciar.

 34. Nu este o practică eficientă obligativitatea activităţii de formare la locul de muncă în fiecare caz. Există pericolul ca o astfel de practică să devină birocratică şi să rămână numai la nivel de formă. Activitatea de formare sugerată trebuie să fie suficient de atractivă pentru a determina judecătorii să participe, deoarece participarea voluntară este cea mai bună garanţie pentru eficienţa activităţii de formare. Această acţiune este totodată facilitată prin asigurarea faptului că fiecare judecător trebuie să fie conştient că menţinerea şi actualizarea cunoştinţelor dobândite reprezintă o datorie de ordin etic.

 35. CCJE încurajează, de asemenea, în contextul formării continue, colaborarea cu alte organisme profesionale juridice cu atribuţii în formarea continuă în raport cu chestiuni de interes comun (de exemplu noi apariţii legislative).

 36. Se subliniază în continuare dorinţa de organizare a formării continue la nivel judiciar într-un mod care să includă toate nivelurile sistemului judiciar. Acolo unde este posibil, aceste niveluri trebuie reprezentate în totalitatea lor în cadrul aceloraşi sesiuni, oferind ocazia schimbului de perspective. Acest fapt duce la ruperea tendinţelor de ordin ierarhic, la diseminarea informaţiilor privind eventuale probleme la toate nivelurile sistemului judiciar şi promovează coeziunea şi o abordare mai obiectivă a sistemului judiciar.

 37. Prin urmare, CCJE recomandă:

i. formarea la locul de muncă în baza participării voluntare a judecătorilor;

ii. obligativitatea formării la locul de muncă numai în cazuri excepţionale; exemplele pot include (în cazul în care autoritatea judiciară sau o altă autoritatea decide în acest sens) situaţii în care un judecător preia o funcţie nouă sau trebuie să îndeplinească noi atribuţii şi îndatoriri sau în cazul existenţei unor schimbări fundamentale în legislaţie;

iii. elaborarea programelor de formare sub autoritatea instituţiei judiciare sau a unui alt organism cu atribuţii în formarea iniţială şi formarea la locul de muncă şi efectuată de către judecătorii înşişi;

iv. aceste programe, puse în aplicare de aceeaşi autoritate, trebuie să se concentreze atât pe subiecte juridice, cât şi pe alte subiecte referitoare la atribuţii care trebuie îndeplinite de către judecători şi care corespund necesităţilor acestora (a se vedea alineatul 27 de mai sus);

v. instanţele trebuie să-şi încurajeze membrii să participe la cursuri de formare la locul de muncă;

vi. programele trebuie să se desfăşoare şi să încurajeze un mediu ăn care membrii diverselor ramuri şi niveluri ale sistemului judiciar ar putea să se întâlnească şi să facă schimb de experienţă, acumulând cunoştinţe comune;

vii. deşi activitatea de formare reprezintă o obligaţie de ordin etic pentru judecători, statele membre au datoria de a pune la dispoziţia judecătorilor resursele financiare necesare, timpul şi alte mijloace necesare pentru desfăşurarea de activităţi de formare la locul de muncă.

 Evaluarea activităţii de formare

 38. Pentru a îmbunătăţi continuu activitatea de formare judiciară, organismele cu atribuţii în activitatea de formare trebuie să facă în mod frecvent evaluarea programelor şi metodelor. Un rol important în acest proces îl are opinia participanţilor la iniţiativele de formare, care pot fi încurajate prin mijloace adecvate (răspunsuri la chestionare, interviuri)

 39. Deşi nu există nici o îndoială că activitatea formatorilor trebuie monitorizată, evaluarea performanţelor participanţilor la iniţiative de formare judiciară este pusă sub semnul întrebării. Formarea la locul de muncă a judecătorilor poate da rezultate numai dacă interacţiunea lor voluntară nu este influenţată de consideraţii privind cariera.

 40. În statele în care judecătorii sunt formaţi la începutul carierei lor profesionale, CCJE consideră că este necesară evaluarea rezultatelor formării iniţiale pentru a se asigura cele mai bune numiri în sistemul judiciar. Prin contrast, în statele în care judecătorii sunt aleşi din rândurile celor mai experimentaţi avocaţi, trebuie aplicate metode obiective de evaluare înainte de numirea acestora în funcţie, activitatea de formare desfăşurându-se abia după ce candidaţii au fost selectaţi, astfel încât în aceste state evaluarea în timpul formării iniţiale nu este o metodă adecvată.

 41. Cu toate acestea, în cazul candidaţilor ce fac subiectul unei evaluări, este important ca aceştia să fie protejaţi împotriva evaluării arbitrale a muncii lor. În plus, în cazul statelor care organizează numirea temporară a judecătorilor, demiterea din funcţie a acestora la sfârşitul perioadei de formare trebuie să se desfăşoare având în vedere măsurile de protecţie aplicabile judecătorilor atunci când are loc demiterea acestora din funcţie.

 42. Luând în considerare cele menţionate mai sus, CCJE recomandă:

i. programele de formare şi metodele aplicate trebuie să facă obiectul unor evaluări frecvente efectuate de către autoritatea cu atribuţii în activitatea formare judiciară;

ii. în principiu, participarea la iniţiative de formare ale judecătorilor nu trebuie să facă subiectul unei evaluări calitative; cu toate acestea, participarea acestora, în sine, considerată obiectiv poate fi avută în vedere în evaluarea profesională a judecătorilor;

iii. cu toate acestea, calitatea performanţelor persoanelor care participă în activităţi de formare trebuie evaluată în cazul în care o astfel de evaluare este necesară în virtutea faptului că în unele sisteme judiciare, formarea iniţială reprezintă o etapă în procesul de recrutare.

 Formarea judecătorilor la nivel european

 43. Indiferent de natura atribuţiilor lor, nici un judecător nu poate ignora legislaţia europeană, fie că este vorba de Convenţia europeană a drepturilor omului sau alte convenţii ale Consiliului Europei sau, după caz, Tratatul Uniunii Europene şi normele legislative ce derivă din acesta, deoarece aceştia trebuie să le aplice direct în cauzele aduse în faţa lor.

 44. Pentru a promova acest aspect esenţial al obligaţiilor judecătorilor, CCJE consideră că statele membre, după consolidarea studiului legislaţiei europene în universităţi, trebuie să promoveze, de asemenea, includerea acestuia în programele de formare iniţiale şi de formare la locul de muncă pentru judecători, făcându-se referinţe în special la aplicarea sa practică în activitatea zilnică.

 45. De asemenea, recomandă consolidarea reţelei europene pentru schimbul de informaţii dintre persoanele şi entităţile cu atribuţii în formarea judecătorilor (Reţeaua Lisabona), care promovează formarea în probleme de interes comun şi drept comparativ, această activitate de formare fiind atât în beneficiul judecătorilor, cât şi al formatorilor. Funcţionarea acestei Reţele poate fi eficientă numai dacă fiecare stat membru o susţine, mai ales prin constituirea unui organism cu atribuţii în formare judecătorilor, aşa cum s-a subliniat în secţiunea II de mai sus şi prin cooperare la nivel european în acest domeniu.

 46. Mai mult, CCJE consideră cooperarea, printre alte iniţiative care au scopul de a aduce împreună instituţiile de formare judiciară în Europa, mai ales în cadrul Reţelei Judiciare Europene de Formare, ca fiind un aspect care poate contribui la o mai mare coordonare şi armonizare a programelor şi metodelor utilizate în formarea judecătorilor la nivelul întregului continent.

= English =

Opinion no 4 of the Consultative Council of European Judges (CCJE) to the attention of the Committee of Ministers of the Council of Europe on appropriate initial and in-service training for judges at national and European levels

Introduction

1. At a time when we are witnessing an increasing attention being paid to the role and significance of the judiciary, which is seenas the ultimate guarantor of the democratic functioning of institutions at national, European and international levels, the question of the training of prospective judges before they take up their posts and of in-service training is ofparticular importance (see Opinion of the CCJE N° 1 (2001), paragraphs 10-13 and Opinion N° 3 (2002), paragraphs 25 and 50.ix).

2. The independence of the judiciary confers rights onjudgesof all levels and jurisdictions, but also imposes ethical duties. The latter include the duty to perform judicial work professionally and diligently, which implies that they should have great professional ability, acquired, maintained and enhanced by the training which they have a duty, as well as a right, to undergo.

3. It is essential that judges,selected after having done full legal studies, receive detailed, in-depth, diversified training so that they are able to perform their duties satisfactorily.

4. Such training is also a guarantee of their independence and impartiality, in accordance with the requirements of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.

5. Lastly, training is a prerequisite if the judiciary is to be respected and worthy of respect. The trust citizens place in the judicial system will be strengthened if judges have a depth and diversity of knowledge which extend beyond the technical field of law to areas of important social concern, as well as courtroom and personal skills and understanding enabling them to manage cases and deal with all persons involved appropriately and sensitively. Training is in short essentialfor the objective, impartial and competent performance of judicial functions, and to protect judges from inappropriate influences.

6. There are great differences among European countries with respect to the initial and in-service training of judges. These differences can in part be related toparticular features of the differentjudicial systems, but in some respects do not seem to be inevitable or necessary. Some countries offer lengthy formal training in specialised establishments, followed by intensive further training. Others provide a sort of apprenticeship under the supervision of an experienced judge, who imparts knowledge and professional advice on the basis of concrete examples, showing what approach to take and avoiding any kind of didacticism. Common law countries rely heavily on a lengthy professional experience, commonly as advocates. Between these possibilities, there is a whole range of countries where training is to varying degrees organised and compulsory.

7. Regardless of the diversity of national institutional systems and the problems arising in certain countries, training should be seen as essential in view of the need to improve not only the skills of those in the judicial public service but alsothe very functioning of that service.

8. The importance of the training of judges is recognised in international instruments such as the UN Basic Principles on the Independence of the Judiciary, adopted in 1985, and Council of Europe textsadopted in 1994 (Recommendation N° R (94) 12on the independence, efficiency and role of judges) and 1998 (European Charter on the Statute for Judges) and was referred to in paragraph 11 of the CCJE’s Opinion N° 1.

The right to training and the legal level at which this right should be guaranteed

9. Constitutional principles should guarantee the independence and impartiality on which the legitimacy of judges depends, and judges for their part should ensure that they maintain a high degree of professional competence (see paragraph 50 (ix) of the CCJE Opinion N° 3).

10. In many countries the training of judges is governed by special regulations. The essential point is to include the need for training in the rules governing the status of judges; legal regulations should not detail the precise content of training, but entrust this task to a special body responsible for drawing up the curriculum, providing the training and supervising its provision.

11. The State has a duty to provide the judiciary or other independent body responsible for organising and supervising training with the necessary means, and to meet the costs incurred by judges and others involved.

12. The CCJE therefore recommends that, in each country, the legislation on the status of judges should provide for the training of judges.

The authority responsible for training

13. The European Charter on the Statute for Judges (paragraph 2.3)states that any authority responsible for supervising the quality of the training programme should be independent of the Executive and the Legislature and that at least half its members should be judges. The Explanatory Memorandum also indicatesthat the training of judges should not be limited to technical legal training, but should also take into account that the nature of the judicial office often requires the judge to intervene in complex and difficult situations.

14. This highlights the key importance attaching to the independence and composition of the authority responsible for training and its content. This is a corollary of the general principle of judicial independence.

15. Trainingis a matter of public interest, andthe independence of the authority responsible for drawing up syllabuses and deciding what training should be provided must be preserved.

16. The judiciary should play a major role in oritself be responsible for organising and supervising training. Accordingly, and in keeping with the recommendations of the European Charter on the Statute for Judges, the CCJE advocates that these responsibilities should, in each country, be entrusted, not to the Ministry of Justice or any other authority answerable to the Legislature or the Executive, but to the judiciary itself oranother independent body (including a Judicial Service Commission). Judges’ associations can also play a valuable role in encouraging and facilitating training, working in conjunction with the judicial or other body which has direct responsibility.

17. In order to ensure a proper separation of roles, the same authorityshould not be directly responsible for both training and disciplining judges. The CCJE therefore recommends that, under the authority of the judiciary or other independent body, training should be entrusted to a special autonomous establishment with its own budget, which is thus able, in consultation with judges, to devise training programmes and ensure their implementation.

18. Those responsible for trainingshould not also bedirectly responsible for appointing or promoting judges. If the  body (i.e. a judicial service commission) referred to in the CCJE’s Opinion N° 1, paragraphs 73 (3), 37, and 45, is competent for training and appointment or promotion, a clear separation should be provided between its branches responsible for these tasks.

19. In order to shield the establishment from inappropriate outside influence, the CCJE recommends that the managerial staff and trainersof the establishment should be appointed by the judiciary orother independent body responsible for organising and supervising training.

20. It is important that the training is carried out by judges and by experts ineach discipline. Trainers should be chosen from among the best in their profession and carefully selected by the body responsible for training, taking into account their knowledge of the subjects being taught and their teaching skills.

21. When judges are in charge of training activities, it is important that these judges preserve contact with court practice.

22. Training methods should be determined and reviewed by the training authority, and there should be regular meetings for trainers to enable them to share their experiences and enhancetheir approach.

Initial training

a. Should training be mandatory?

23. While it is obvious that judges who are recruited at the start of their professional careerneed to be trained, the question arises whetherthis is necessary where judges are selected from among the best lawyers, who are experienced, as (for instance) in Common Law countries.

24. In the CCJE’s opinion, both groups should receive initial training: the performance of judicial duties is a new profession for both, and involves a particular approach in many areas, notably with respect to the professional ethics of judges, procedure, and relations with all persons involved in court proceedings.

25. On the other hand, it is important to take the specific features of recruitment methods into account so as to target and adapt the training programmes appropriately: experienced lawyers need to be trained only in what is required for their new profession. In some small countries with a very small judiciary, local training opportunities may be more limited and informal, but such countries in particular may benefit from shared training opportunities with other countries.

26. The CCJE therefore recommends mandatoryinitial training byprogrammes appropriate to appointees’ professional experience.

b. The initial training programme

27. The initial training syllabus and the intensiveness of the training will differ greatly according to the chosen method of recruiting judges. Training should not consist only of instruction in the techniques involved in the handling of cases by judges, but should also take into consideration the need for social awareness and an extensive understanding of different subjects reflecting the complexity of life in society. In addition, the opening up of borders means that future judges need to be aware that they are European judges and be more aware of European issues.

28. In view of the diversity of the systems for training judges in Europe, the CCJE recommends:

i. that all appointeestojudicial posts should have or acquire, before they take up their duties, extensive knowledge of substantive national and international law and procedure;

ii. that training programmes more specific to the exercise of the profession of judge should be decided on by the establishment responsible for training, and by the trainers and judges themselves;

iii. that these theoretical and practical programmes should not be limited to techniques in the purely legal fields but should also include training in ethics and an introduction to other fields relevant to judicial activity, such as management of cases and administration of courts, information technology, foreign languages, social sciences and alternative dispute resolution (ADR);

iv. that the training should be pluralist in order to guarantee and strengthen the open-mindedness of the judge;

v. that, depending upon the existence and length of previous professional experience, training should be of significant length in order to avoid its being purely a matter of form.

29. The CCJE recommends the practice of providing for a period of training common to the various legal and judicial professions (for instance, lawyers and prosecutors in countries where they perform duties separate from those of judges). This practice is likely to foster better knowledge andreciprocalunderstanding between judges and other professions.

30. The CCJE has also noted that many countries make access to judicial posts conditional upon prior professional experience. While it does not seem possible to impose such a model everywhere, and while the adoption of a system combining various types of recruitment may also have the advantage of diversifying judges’ backgrounds, it is important that the period of initial training should include, in the case of candidates who have come straight from university, substantial training periods in a professional environment (lawyers’ practices, companies, etc).

In-service training

31. Quite apart from the basic knowledge they need to acquire before they take up their posts, judges are “condemned to perpetual study and learning” (see report of R. Jansen “How to prepare judges to become well-qualified judges in 2003”, doc. CCJE-GT (2003) 3).

32. Such training is made indispensable not only by changes in the law, technology and the knowledge required to perform judicial duties but also by the possibility in many countries that judges will acquire new responsibilities when they take up new posts. In-service programmes should therefore offer the possibility of training in the event of career changes, such as a move between criminal and civil courts; the assumption of specialist jurisdiction (e.g. in a family, juvenile or social court)andthe assumption of a post such as the presidency of a chamber or court.Such a move or the assumption of such a responsibility may be made conditional upon attendance on a relevant training programme.

33. While it is essential to organise in-service training, since society has the right to benefit from a well trained judge, it is also necessary to disseminate a culture of training in the judiciary.

34. It is unrealistic to make in-service training mandatoryin every case. The fear is that it would then become bureaucratic and simply a matter of form. The suggested training must be attractive enough to inducejudges to take part in it, as participation on a voluntary basis is the best guarantee for the effectiveness of the training. This should also be facilitated by ensuring that every judge is conscious that there is an ethical duty to maintain and update his or her knowledge.

35. The CCJE also encourages in the context of continuous training collaboration with other legal professional bodies responsible for continuous training in relation to matters of common interest (e.g. new legislation).

36. It further stresses the desirability of arranging continuous judicial training in a way which embraces all levels of the judiciary. Whenever feasible, the different levels should all be represented at the same sessions, giving the opportunity for exchange of views between them. This assists to break-down hierarchical tendencies, keeps all levels of the judiciary informed of each other’s problems and concerns, and promotes a more cohesive and consistent approach throughout the judiciary.

37. The CCJE therefore recommends:

i. that the in-service training should normallybe based on the voluntary participation of judges;

ii. that there maybe mandatory in-service training only in exceptional cases; examples might (if the judicial or other body responsible so decided) include when a judge takes up a new post or a different type of work or functions or in the event of fundamental changes in legislation;

iii. that training programmes should be drawn up under the authority of the judicial or other body responsible for initial and in-service training and by trainers and judges themselves;

iv. that those programmes, implemented under the same authority, should focus on legal and other issues relating to the functions performed by judges and correspond to their needs (see paragraph 27 above);

v. that the courts themselves should encourage their members to attend in-service training courses;

vi. that the programmes should take place in and encourage an environment, in which members of different branches and levels of the judiciary may meet and exchange their experiences and achieve common insights;

vii. that, while training is an ethical duty for judges, member states also have a duty to make available to judges the financial resources, time and other means necessary for in-service training.

Assessment of training

38. In order continuously to improve the quality of judicial training, the organs responsible for training should conduct frequent assessments of programmes and methods. An important role in this process should be played by opinions expressed by all participants to training initiatives, which may be encouraged through appropriate means (answers to questionnaires, interviews).

39. While there is no doubt that performance of trainers should be monitored, the evaluation of the performance of participants in judicial training initiatives is more questionable. The in-service training of judges may be truly fruitful if their free interaction is not influenced by career considerations.

40. In countries that train judges at the start of their professional career, the CCJE considers evaluation of the results of initial training to be necessary in order to ensure the best appointments to the judiciary. In contrast, in countries that choose judges from the ranks of experienced lawyers, objective evaluation methods are applied before appointment, with training occurring only after candidates have been selected, so that in those countries evaluation during initial training is not appropriate.

41. It is nevertheless important, in the case of candidates subject to an appraisal, that they should enjoy legal safeguards that protect them against arbitrariness in the appraisal of their work. In addition, in the case of States arranging for the provisional appointment of judges, the removal of these from office at the end of the training period should take place with due regard for the safeguards applicable to judges when their removal from office is envisaged.

42. In view of the above, the CCJE recommends:

i. that training programmes and methods should be subject to frequent assessments by the organs responsible for judicial training;

ii. that, in principle, participation injudges’ training initiatives should not be subject to qualitative assessment; their participation in itself, objectively considered, may however be taken into account for professional evaluation of judges;

iii. that quality of performance of trainees should nonetheless be evaluated, if such evaluation is made necessary by the fact that, in some systems, initial training is a phase of the recruitment process.

The European training of judges

43. Whatever the nature of their duties, nojudge can ignore European law, be it the European Convention on Human Rights or other Council of Europe Conventions, or if appropriate, the Treaty of the European Union and the legislation deriving from it, because they are required to apply it directly to the cases that come before them.

44. In order to promote this essential facet of judges’ duties, the CCJE considers that member states, after strengthening the study of European law in universities, should also promote its inclusion in the initial and in-service training programmes proposed forjudges, with particular reference to its practical applications in day-to-day work.

45. It also recommends reinforcing the European network for the exchange of information between persons and entities in charge of the training of judges (Lisbon Network),which promotes training on matters of common interest and comparative law,and that this training should cater for trainers as well as the judges themselves. The functioning of this Network can be effective only if every member state supports it, notably by establishing a body responsible for the training of judges, as set out in section II above, and by pan-European co-operation in this field.

46. Furthermore, the CCJE considers that the co-operation within other initiatives aiming at bringing together the judicial training institutions in Europe, in particular within the European Judicial Training Network, can effectively contribute to the greater coordination andharmonisation of the programmes and the methods of training of judges on the whole continent.