Criminalitatea feminină

octombrie 12, 2015 6892 views Issabela Ghiţă

Pentru a ajunge la ideea de criminalitate feminină, pe baza deducției, trecem în revistă noțiuni elementare precum: actul criminal și criminalitatea.

Dacă actul criminal este reprezentat de acțiunile și inacțiunile care intră în conflict cu normele de drept penal create pentru a proteja importante valori sociale, criminalitatea este cea care îmbracă toate aceste acte sub expresie cantitativă, numerică și statistică. În statele civilizate se ține o evidență strictă a criminalității, astfel încât el devine un fenomen cunoscut cantitativ. Criminalitatea este reprezentată, așadar, prin totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă.

De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase teorii generale privind criminalitatea, teorii din care, inițial, lipseau cu desăvârșire femeile. De ce se întâmpla acest lucru? Pentru că numărul femeilor aflate în penitenciare era foarte scăzut. Cu timpul însă, rata femeilor încarcerate a crescut. În SUA, de pildă, între 1980-1994, rata femeilor închise a crescut cu 386%, în timp ce rata bărbaților încarcerați a crescut cu doar 214%. Teoretic, în anul 1994, una din 130 de femei era închisă.

În acest context s-a dezvoltat printre criminologi un interes în ceea ce privește ideea de criminalitate feminină. Deși Sigmund Freud afirma faptul că “femeia este o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă”, mulți specialiști criminologi au încercat să înțeleagă fenomenul și să stabilească acele cauze care ar determina o femeie să săvârșească infracțiuni.

Astfel, au fost lansate diferite opinii cu privire la factorii ce ar contribui la apariția criminalității feminine.

Un prim factor pe care vi-l învederez este cel care face trimitere la stereotipurile de gen. În multe societăți se creează o puternică discrepanță între imaginea femeii și cea a bărbatului. Mai exact, puterea, succesul și afirmarea în viața publică aparțin bărbatului, iar locul firesc al femeii este în familie. Un studiu recent efectuat pe abecedare arată că femeile sunt vădit discriminate. În timp ce bărbații apar în ipostaze de tipul: lucrează, construiesc, repară, conduc, dirijează, femeile apar în ipostaze precum: culeg flori, au grijă de gospodărie, tricotează. Prin urmare, aceste stereotipuri prezentate în frageda vârstă conduc la o percepție greșită a copiilor în ceea ce privește raporturile bărbat-femeie.

Un alt factor care duce la apariția criminalității feminine este reprezentat de caracteristicile biologice și psihologice. Criminologii Rafter și Stanko au identificat 5 imagini ale femeilor care comit infracțiuni sau care sunt victime ale unor infracțiuni.

Femeile impulsive, care acționează intuitiv;
Femeile slabe care își urmează barbații în activități ilegale;
Femeia naiva, ușor de impresionat și de manipulat;
Femeia masculină;
Femeia care întruchipează răul absolut.

Se consideră, practic, că orice persoană care nu se încadrează într-un anumit tipar prestabilit, este predispusă la crimă.

Ultima, dar nu cea din urmă, este o cauză desprinsă din realitatea obiectivă care duce la apariția criminalității feminine, și anume violența împotriva femeilor. În Europa mor sau sunt rănite grav mai multe femei prin violență domestică decât totalul victimelor cancerului sau accidentelor rutiere. Cele mai multe violențe au loc în Asia, unde femeile cred că a fi pălmuite este un lucru normal. În India, peste 7000 de femei sunt omorâte pe conflicte legate de zestre. Sondaje, cercetări neoficiale arată că o victimă este agresată de cca 35 de ori înainte de a chema poliția. Spun toate acestea deoarece s-a stabilit faptul că 62% din crimele săvârșite de femei în lume se datorează violențelor la care au fost supuse de către bărbați.

Cu privire la acest aspect, în urma sondajelor, s-a dovedit că populația din România este semnificativ mai îngăduitoare față de violența în familie decât alte state ale Uniunii Europene.

Pe lângă cauze, de-a lungul timpului au apărut anumite teorii, precum: teoria de orientare biologică, teorie care susținea faptul că femeile se află în spatele organizațiilor criminale, dar ele acționează în calitate de instigatori, nu de autori, femeile fiind extraordinare în arta manipulării și teoria psihiatrică-psihologică, teorie în care Freud susținea faptul că femeia criminală se revoltă împotriva feminității, vrând să fie bărbat.

Cu toate acestea, femeile sunt implicate mai rar în săvârșirea de infracțiuni. Un răspuns pentru acest lucru a venit cu timpul, după efectuarea unor studii pe cupluri frate-soră, crescuți în același mediu, de către aceiași părinți. La maturitate, majoritatea bărbaților săvârșeau crime, iar femeile nu. Specialiștii au spus că acest lucru se întâmplă pentru că bărbații sunt încurajați de părinți să își asume riscuri, ceea ce duce la un grad crescut de risc criminogen.

Despre reacția socială față de criminalitatea feminină dezbatută în rândurile de mai sus, Otto Pollak, autorul cărții “ The criminality of women” spunea că : “bărbații urăsc să acuze femeile și să le trimită să își execute pedeapsa, polițiștilor nu le place să le aresteze, procurorilor să le acuze, judecătorilor și juraților să le găsească vinovate.”