Cuvinte neînsemnate despre români și despre justiție

Absolutizând forța Justiției, romanii lui Cezar și Justinian spuneau: Fiat justitia pereat mundus!

„De-ar fi să piară lumea, Justiția să triumfe” spunem noi azi pătrunși de un fior dat de semnificația cagtegorică, capitală a cuvintelor.

Însă nu pot să nu mă întreb: a cui Justiție să triumfe, respectiv, în contrapartidă, a cui lume să piară?

[…] Jus est ars boni et aequitas, aș spune pentru a îndulci discursul, oarecum în opoziție cu duritatea ce  o reflectă dictonul din debutul expunerii, însă în România (nu numai în cea contemporană, din fericire pentru orgoliul nostru, al celor de azi) pare mai potrivit să spunem altceva: Vae victis!

Indiferent cât de mari le sunt greutățile, românii obișnuiesc să spună cu o candoare inegalabilă, probabil datorită spiritului poetic și mai optimist, că „speranța moare ultima!”.

Puteți citi editorialul integral în Revista Forumul Judecătorilor nr. 1/2011, Editura Universitară.