Decizia nr. 358/2018 a Curţii Constituţionale privind conflictul juridic de natură constituţională dintre Ministrul Justiţiei şi Preşedintele ţării – limitele interpretării art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată

Studiu realizat de Vlad Neagoe și preluat de pe Juridice.ro

1. Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 a Curţii Constituţionale

Cu puţin timp în urmă, Curtea Constituţională a avut a se pronunţa asupra conflictului juridic de natură constituţională, ivit între Ministrul Justiţiei şi Preşedintele României, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a da curs propunerii celui dintâi de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Soluţionând diferendul, prin Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, instanţa de contencios constituţional a constatat existenţa conflictului de natură constituţională şi a obligat Preşedintele României să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al structurii naţionale specializate în combaterea corupţiei.

Dincolo de chestiunile incidentale antamate în considerentele Deciziei, textul constituţional, în baza căruia aceasta apare pronunţată şi pe care Curtea a fost astfel nevoită a-l interpreta, este reprezentat de art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, statuând că „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.

În acest sens, Curtea a reţinut explicit că „autoritatea ministrului justiţiei nu este una administrativă, din contră, acesta are plenitudine de competenţă sub aspectul autorităţii asupra procurorilor…”, subliniind că „noţiunea de autoritate are o semnificaţie foarte puternică, ea fiind definită drept putere de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare…”, iar „în contextul constituţional dat, aceasta se referă la o putere de decizie în privinţa gestionării carierei procurorilor şi a modului de realizare a politicii penale generale a statului” (par. 91 din Decizie).

Aşa fiind, interpretarea dată de Curte textului constituţional analizat este cea care atribuie ministrului justiţiei „o putere de decizie asupra activităţii desfăşurate de procurori” (par. 99 din Decizie) şi un „rol central”, atât în numirea, cât  şi revocarea din funcţii de conducere ale procurorilor (par. 99 şi 102 din Decizie), în timp ce celelalte autorităţi sau instituţii apar implicate în aceste proceduri, fie având o„competenţă legată” (Preşedintele României, par. 102 din Decizie), fie cu o „valoare consultativă”(Consiliul Superior al Magistraturii, par. 115 din Decizie).

Puteți citi studiul integral pe site-ul Juridice.ro

Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și intră în responsabilitatea exclusivă a acestuia.