Dreptul familiei la nivelul Uniunii Europene

Evoluţia societăţii moderne de-a lungul ultimelor secole a determinat schimbări în toate aspectele vieţii, inclusiv în ceea ce priveşte raporturile familiale. Fiind de o importanţă majoră, dreptul familiei, ramură a dreptului privat, este reglementat distinct la nivelul fiecărei ţări, existând, în acelaşi timp, şi o reglementare la nivelul Uniunii Europene, ce are drept scop uniformizarea legislaţiei statelor membre şi facilitarea exercitării drepturilor specifice, precum şi a îndeplinirii obligaţiilor în materia dreptului familiei.

  • În anul 2007a fost adpotată Convenţia de la Haga, act ce a reprezentat un pas important în crearea unui sistem eficient din punctul de vedere al costurilor, accesibil şi simplificat, în ceea ce priveşte obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei. Prevederile Convenţiei au fost completate de cele ale Regulamentului 4/2009 al Consiliului European privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere (în vigoare de la data de 18 iunie 2011).

Un element de o importanţă crucială introdus de Regulamentul  4/2009 îl constituie sistemele de cooperare administrativă instituite cu scopul de a îmbunătăţi recupererea transfrontalieră a creanţelor de întreţinere. Aceste sisteme, bazate pe „autorităţi centrale” desemnate de către state, nu existau în temeiul vechii Convenţii de la Haga şi nici al altor instrumente europene în această materie. În România, autoritatea centrală desemnată  să îndeplinească atribuţiile de cooperare administrativă şi asistenţă în temeiul Convenţiei sau al Regulamentului este Ministerul Justiţiei.

  • În ceea ce priveşte competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești precum și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul 650/2012. Aşa cum se prevede în preambulul actului, „domeniul de aplicare al Regulamentului ar trebui să includă toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate, și anume la toate formele de transfer de bunuri, drepturi și obligații din cauză de deces, fie că este vorba de un act voluntar de transfer în temeiul unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”.
  • Regulamentul 1259/2010 a fost adoptat pentru a se aplica divorțului și separării de corp în situațiile în care există un conflict de legi. Astfel, articolul 5 prevede următoarele:

„Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:

(a) legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului;

(b) legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului;

(c) legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului;

(d) legea forului.”

  • Directiva 2003/86/CE a Consiliului European reglementează dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanții țărilor terțe care au reședința în mod legal pe teritoriul statelor membre.

După ce examinează cererea solicitanţilor, statele membre pot autoriza intrarea si şederea următorilor membri ai familiei:

–  soțul susținătorului reîntregirii;

– copiii minori ai susținătorului reîntregirii și ai soțului acestuia, inclusiv copiii adoptați în conformitate cu o decizie luată de autoritatea competentă a statului membru;

–  rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale susținătorului reîntregirii sau ale soțului acestuia dacă acestea se află în întreținerea sa și nu beneficiază de sprijinul familial necesar în țara de origine;

–  copiii majori necăsătoriți ai susținătorului reîntregirii sau ai soțului acestuia, atunci când aceștia se află în incapacitatea obiectivă de a se întreține singuri ca urmare a stării lor de sănătate. Totodată, statul are dreptul de a respinge cererea de intrare și de ședere a unuia dintre membrii familiei din motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică.

  • Dreptul la libera circulaţie este, de asemenea, consacrat la nivel internaţional prin Directiva 2004/38/CE care stabilește, cu titlu de principiu, faptul că: “Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat”.
  • Din examinarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene regăsim anumite hotărâri ce reflectă orientarea juridică actuală în materia dreptului familiei:

–  Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 septembrie 2013 referitoare la „Obligația de a deține viză pentru admisia pe teritoriul unui stat membru — Libera prestare a serviciilor — Dreptul unui resortisant turc de a intra într-un stat membru în scopul de a vizita un membru al familiei sale și de a beneficia, în mod potențial, de prestări de servicii”

– Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 decembrie 2012 referitoare la „Dreptul la reîntregirea familiei — Recompunerea familiilor în urma recăsătoririi mamelor cu resortisanți ai unor țări terțe și a nașterii unor copii, de asemenea resortisanți ai unor țări terțe, rezultați din aceste căsătorii — Refuzul de a acorda dreptul de ședere noilor soți pentru motivul lipsei resurselor suficiente”.

– Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2014 referitoare la  „Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre  — Beneficiari  — Drept de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean  — Cetățean al Uniunii care este rezident și resortisant al aceluiași stat membru“.

– Hotărârea Curții (Marea Cameră) din data de 9 ianuarie 2007 referitoare la „Libertatea de stabilire —Situaţia resortisantului unui stat membru stabilit în alt stat membru — Dreptul de ședere al ascendentului soțului, ambii, ascendentul și soțul, fiind resortisanți ai unei țări — Probe care trebuie prezentate pentru a fi considerat ascendent aflat în întreținere”.

  • Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei are rolul de a emite recomandări în materii precum: drepturile omului, protecția minorităţilor, democraţie și statul de drept. Din actele acestui organism internaţional, următoarele intră sub incidenţa dreptului familiei:

– Recomandarea 1074 (1988) privind politica familială si necesitatea de a folosi toate instrumentele legale pentru a asigura egalitatea în cadrul familiei.

– Recomandarea 1460/2000 prin care este consacrată necesitatea înfiinţării instituţiei de Ombudsman european al copiilor ale cărui sarcini vor fi de a promova implementarea convenţiilor privind drepturile copiilor.

– Recomandarea 1371 (1998) referitoare la abuzul, neglijarea sau părăsirea copiilor.

– Recomandarea 1362 (1998) prin intermediul căreia este condamnată menţinerea de către anumite state membre a discriminării dintre barbati si femei în alegerea numelui de familie si transmiterea acestuia către copii.

Din cele prezentare anterior, reiese faptul că în politica legislativă a Uniunii Europene există o puternică preocupare pentru consolidarea drepturilor născute din raporturile familiale şi pentru eficientizarea colaborării interstatale în acest domeniu.


Surse:

http://assembly.coe.int

http://eur-lex.europa.eu

http://www.just.ro

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment