Modificări ale relaţiei dintre statele membre UE şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Reuniunea anuală a Agenţilor Guvernamentali pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), desfăşurată la Roma, organizată de Preşedinţia italiană a Consiliului UE, marchează o serie de transformări importante în relaţia dintre statele membre ale Uniunii Europene şi instituţiile sale, în special Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Un prim subiect de discuţie a fost legat de aplicarea noului sistem de sancţiuni financiare impuse statelor membre în cazul încălcării dreptului UE, introdus prin Tratatul de la Lisabona. Comisia poate solicita Curţii, atunci când introduce împotriva unui stat membru o acţiune în constatarea încălcării obligaţiilor, să impună plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi pe zi de întârziere în aceeaşi hotărâre care constată neîndeplinirea de către statul membru respectiv a obligaţiei de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă.
Reforma Tribunalului UE, în contextul analizei propunerii Curţii de creştere a numărului de judecători, a fost văzută ca o posibilă soluţie ce ar putea asigura eficientizarea activităţii acestei instanţe şi utilizarea sistemului electronic de comunicare a actelor de procedură în relaţia cu CJUE – e-curia.
România şi CJUE
România a fost reprezentată de Horatiu Răzvan Radu, cu o bogată experienţă ca agent guvernamental, îndeplinind şi funcţia de agent guvernamental la CEDO. Pe parcursul discuţiilor, reprezentantul României a subliniat necesitatea impunerii unor sancţiuni în situaţiile de netranspunere sau transpunere parţială vădită, din dorinţa de a crea un sistem previzibil şi adaptat prevederilor legale din Tratatul privind funcţionarea Uniunii europene.
Statul român a formulat obiecţii sau formulează observaţii în 19 cereri având ca obiect pronunţarea unor hotărâri preliminare (art. 267 TFUE). Dintre acestea, 18 sunt formulate de instanţe judecătoreşti din România şi una este formulată de instanţe ale altor state membre ale Uniunii Europene. Pe rolul CJUE mai sunt înregistrate 4 acţiuni directe în care România are calitatea de intervenient şi una în care are calitatea de reclamant. În ceea ce priveşte calitatea de pârât, până în prezent, nu a fost pronunţată nicio hotărâre de condamnare a statului român pentru încălcarea obligaţiilor care îi revin potrivit tratatelor.