Puterea discretionara a Presedintelui in raporturile constitutionale

     Instituția șefului statului are o îndelungată istorie, de multe ori un stat neputând fi conceput fără existența unui conducător al acestuia, iar alteori chiar persoana șefului de stat se confundă cu însuși statul, este cazul regelui Franței, Ludovic al XIV-lea care afirmă „L’etat c’est moi”, „statul sunt eu”. De-a lungul istoriei, șeful de stat a fost un adevărat exponent al comunităților umane, de cele mai multe ori acesta exercitând toate puterile în stat, puterea legislativă, executivă si judecatoarească. Așadar, șeful de stat avea inițiativă legislativa, elabora legile, tot acesta stabilind politica externă și internă a statului, desigur, având și calitatea de judecător suprem, putând pronunța sentința cu moartea sau iertarea de pedeapsă.     

     Cu toate acestea, puterea șefului de stat s-a redus treptat ca urmare a rolului din ce în ce mai important pe care l-a dobandit Parlamentul, ca organ pluripersonal, în care interesele poporului erau mult mai bine reprezentate. Astăzi, Parlamentul este proclamat de Constituție ca fiind „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare”. Constituția consacrându-i Parlamentului caracter suprem, ca cea mai înalta autoritate în stat, se pune problema rolului pe care îl joacă Președintele României în actuala structură constituțională, precum și dacă, prin atribuțiile cu care acesta este învestit, Președintele mai poate reprezenta o adevarată putere în stat. Mai exact, obiectul proiectului îl constituie sublinierea acelor atribuții pe care Președintele le poate exercita fără participarea altor autoritați, în mod arbitrar, potrivit propriei aprecieri, așa cum odinioară, șeful de stat decidea în cele mai importante probleme ale statului, de cele mai multe ori fără a solicita părerea unei alte autoritați. Important este că scopul proiectului nu îl constituie acela de a prezenta în mod exhaustiv atribuțiile pe care șeful statului le exercită de unul singur, ci doar de a le sublinia pe cele mai importante dintre acestea.

     Mai mult, un argument în plus pentru elaborarea proiectului de față este și legitimitatea electorală din ce în ce mai mare de care se bucură șeful de stat în detrimentul celorlalte autorități alese în mod direct de către cetațenii statului. Procentul de participare la vot net superior în cazul alegerii Președintelui față de alegerea Parlamentului determină si concluzia că poporul este ghidat de concepția potrivit căreia Președintele reprezintă „cea mai înalta magistratură în stat”, aceasta concepție necesitând a fi confirmată prin atribuțiile șefului de stat. Drept dovadă, mai jos este atașată participarea la vot la ultimele 3 alegeri prezidențiale si parlamentare din România:

Alegeri parlamentare 
An electoralPrezența la vot %
2020   33,3%
2016   39,79%
2012   41,76%
Alegeri prezidențiale 
An electoral   Prezența la vot %
2019Tur 1: 51,38%Tur 2: 55,07%
2014Tur 1: 53,18%Tur 2: 64,11%
2009Tur 1: 54,37%Tur 2: 58,02%

     Rezultate procesate potrivit: https://rezultatevot.ro/elections

     Rolul Presedintelui este consacrat astăzi prin art. 80 alin. 1: ” Președintele României reprezintă statul roman și este garantul independenței, al unității și al integrității teritoriale a țării”. Ultima teză a articolului face referire la importanța deosebită pe care șeful de stat o are în domeniul apărării statului, acesta deținând si calitatea de comandant al forțelor armate. În această calitate, șeful de stat decide în situații cu totul excepționale, cum ar fi: starea de urgență, de asediu, declararea mobilizării generale sau parțiale, respingerea agresiunii armate. Astfel, în caz de agresiune armată indreptată împotriva țării, Președintele României este obligat să ia măsuri urgente pentru respingerea agresiunii și să le aducă neîntarziat la cunoștință Parlamentului. Măsurile urgente nu sunt adoptate exclusiv de către Președinte deoarece acesta va convoca Consiliul Suprem de Apărare a Țării pentru a decide asupra măsurilor ce se impun a fi hotărâte. Cu toate acestea, Președintele României este și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, de aceea rolul șefului de stat în această procedură este unul însemnat, producător de efecte juridice. De asemenea, Președintele este cel care instituie starea de asediu și starea de urgenta în intreaga țară sau în unele localități, decizie pe care o supune Parlamentului spre încuviințare. Decretele emise de șeful statului în aceste situații sunt considerate în doctrină ca având natura juridică de acte administrative cu caracter normativ deoarece acestea produc efecte juridice erga omnes, fiind aplicabile unor categorii largi de subiecte.

     O atribuție controversată de-a lungul timpului pe care șeful de stat o exercită discreționar este, cu siguranță, acordarea grațierii individuale. Potrivit acestei competențe, șeful de stat poate ierta o persoană condamnată de executarea în tot sau în parte a pedepsei ori are posibilitatea de a comuta pedeapsa într-una mai ușoară (Decizia Curții Constitutionale nr. 89/2003). Acordarea grațierii individuale este o instituție tradițională a șefului de stat prin care acesta poate ierta o persoana de ispașirea pedepsei din rațiuni umanitare. Esențial este faptul că șeful statului nu are obligația de a motiva expres măsura luată. În jurisprudența Curții Constituționale se arată că simpla motivare de „a nu fi convins de justețea pedepselor aplicate”, nu îi poate fi reproșată Președintelui ( Avizul Curții Constituționale nr.1/2007). În acest sens, Președintele poate acorda grațierea individuală fără concursul unei alte autorități și se bucură de putere discreționară, decizia sa neputând fi atacată decât dacă aceasta nu a îndeplinit condițiile de formă care sunt cerute de Legea 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii.

     Președintele României participă la unele dintre cele mai importante raporturi constituționale, mai exact cele ce privesc desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru și numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Această competență pe cât de importantă este pentru dezvoltarea armonioasă a unui stat, pe atat de mult a suscitat numeroase controverse în privința puterii cu care este învestit șeful statului. Potrivit procedurii de desemnarea a unui candidat la funcția de premier, mai întai, șeful statului se va consulta cu partidul care are majoritatea absolută în Parlament, iar, dacă nu există o asemenea majoritate, cu partidele reprezentate în Parlament. Așadar, în procesul de desemnare a unui candidat pentru funcția de prim-ministru, șeful statului nu se bucură de o adevarată forță discretionară, dreptul acestuia fiind nuanțat prin raportare la partidele parlamentare, precum și la alegerile electorale. Deși este recunoscut dreptul Președintelui de a desemna drept candidat pentru funcția de prim-ministru chiar și o persoană care nu este implicată politic, deci un tehnocrat, totuși, Președintele nu este pe deplin liber in alegerea facută. Mai mult, este recunoscut dreptul șefului de stat de a refuza sau de a nu ține cont de o propunere de candidat pentru funcția de prim-ministru care ar veni din partea partidelor parlamentare.

     Cu toate acestea, prin jurisprudența Curții Constituționale, șefului de stat i s-a conferit un rol de „arbitru” și „mediator” în acest proces, ceea ce „nu permite exercitarea discreționară a competenței Președintelui României” ( Decizia Curții Constițutionale nr. 85/2020). Astfel, organul jurisdicțional consideră că șeful statului nu trebuie ca prin desemnarea facută să ignore rezultatul electoral al competitorilor electorali, fiind într-o oarecare măsură chiar legat de acesta. Această concepție promovată de Curtea Constituțională este întarită și prin rolul Președintelui României, acela de a veghea la respectarea Constituției și la buna functionare a autorităților publice, exercitând, în acest sens, funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Curtea dezvoltă raționamentul, susținând că Președintele României nu are rolul de decident în acestă procedură, iar acesta ar trebui să desemeneze drept candidat pe reprezentantul propus de partidul politic care deține majoritatea. Totuși, a fost utilizată această jurisprudență pentru a înlatura blocajele instituționale care existau la acea dată în raporturile dintre șeful statului și alianța de partide care deținea majoritatea și care nu rezona cu interesele Președintelui. Tocmai pentru a nu se crea o perpetuare a unui blocaj instituțional existent, Curtea a statuat că Președintele României este legat, cu mici rezerve, de propunerea partidului care deține majoritatea absolută sau de alianța de partide capabilă să obțină susținerea parlamentară. Desigur, nu trebuie omis faptul că jurisprudența Curții produce efecte erga omnes, iar deciziile acesteia sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, de aceea, aceasta trebuie respectată și aplicată în conformitate.

     O alta atribuție prin care șeful statului exercită puterea statală cu care este învestit, având, totodată, un drept discreționar în adoptarea deciziei este, desigur, inițierea unui referendum. Referendumul pe care Președintele Româiei îl poate iniția este unul consultativ, reglementat la art. 90 din Legea fundamentală. Astfel, Președintele, dupa consultarea Parlamentului, îi poate cere poporului să-și exprime , prin referendum, voința cu privire la problemele de interes național. Deși pare că aptitudinea șefului de stat este circumscrisă concursului organului legislativ, totuși, consultarea Parlamentului este pur formală, aceasta reprezintă o condiție de formă în procesul de inițiere a unui referendum. Consultarea Parlamentului este obligatorie de a fi solicitată, dar conținutul acesteia este facultativ pentru șeful statului, având posibilitatea de a ține cont sau nu de părerea organului legislativ. Mai mult, în jurisprudența Curții Constituționale, mai exact Decizia nr. 567/2006, se statuează că Președintele României este cel care decide în mod arbitrar, discreționar, care sunt acele „probleme de interes național” asupra cărora îi va cere poporului să-și exprime voința.

     Cu siguranță, șeful statului are putere discreționară și în ceea ce privește numirea in funcții publice, acesta fiind pe deplin liber și răspunzător de alegerea facută. În acest sens, Președintele României va numi prin decret 3 judecători ai Curții Constituționale. Șeful statului propune directorii serviciilor de informații ce urmează a fi numiți de Parlament.

     Concluzionând, Președintele României se bucură de anumite atribuții pe care acesta le poate exercita în mod arbitrar, fără concursul altor autorități statale, dar marea majoritate a competențelor sale se concretizează sub forma solicitărilor, consultărilor, dărilor de seamă, aducerilor la cunoștință. Această soluție a unui Președinte care nu are un rol de „jucător”, ci, mai degrabă, un rol de „spectator”, „mediator”, a fost determinată și de rațiunile istorice pe care statul roman le-a traversat. În acest sens, legiuitorul constituant a dorit înlaturarea pe cât posibil a arbitrariului din exercitarea calității de Președinte al României cu scopul de a evita utilizarea puterii în mod autoritar, absolut. Cu toate acestea, Președintele României rămâne unul dintre pilonii democrației constituționale românești, bucurându-se de o legitimitate electorală puternică si exercitând, astfel, atribuțiile în numele poporului roman pe care îl reprezintă.

     Bibliografie:

1. Instituții politice, Ștefan Deaconu, ediția a IV-a, editura C.H. Beck.

2. Drept administrativ, Verginia Vedinaș, ediția a XII-a, revazută si actualizată, editura Universul Juridic.

3. Constituția României, ediția 2020, editura Hamangiu.

* Avizul Curții Constituționale nr. 1/2007, Decizia Curții Constituționale nr. 567/2006, Decizia Curții Constituționale nr. 89/2003, Decizia Curții Constituționale nr. 85/2020.

Articol redactat de Vlăduț-Florentin-Andrei Trăsnea, student în anul I la Facultatea de Drept, Universitatea București.

ABC Juridic

ABC Juridic a luat naştere din dorinţa de a construi perspective pentru viitorii specialişti în domeniul juridic.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment