Scurte considerații asupra art. 125 alin. (3) și art. 132 alin. (2) din Constituția României

Articol redactat de av. drd. Larisa-Cătălina Ionescu

  1. Introducere

Legea fundamentală prevede în art. 125 alin. (3) că funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Similar, art. 132 alin. (2) din Constituție prevede că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Izvorul consacrării acestor incompatibilități de ordin constituțional rezidă în principiul separației și echilibrului puterilor în stat, potrivit căruia puterea judecătorească este separată de cea legislativă și executivă. Cum judecătorul este și independent, este firesc ca funcția acestuia să fie incompatibilă cu exercitarea unei funcții sau activități care intră în sfera altei puteri statale. Pentru a-și păstra independența absolută față de orice altă autoritate a statului, judecătorul este obligat să renunțe la alte funcții publice.[1]

  1. Excepția de la regulă: funcțiile didactice

În înțelepciunea sa, legiuitorul constituant a reglementat expres o situație particulară a magistraților care exercită funcții didactice în învățământul superior. Rațiunea din spatele textului se regăsește în concepţia potrivit căreia magistratul are ocazia unică de a contribui la îmbunătăţirea legii, a sistemului de drept, a administrării justiţiei, atât în cadrul jurisdicţiei sale, cât şi în afara acesteia, contribuţie care poate lua forma discursurilor, scrierilor, activităţilor didactice sau a participării la alte activităţi extrajudiciare, magistratul trebuind să fie încurajat să se implice în astfel de activităţi[2].

De asemenea, nu doar judecătorii și procurorii din cadrul autorității judecătorești „beneficiază” de o excepție de această natură de la regimul incompatibilităților. Observăm că potrivit art. 58 alin. (2) din Constituție Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, iar art. 144 prevede că funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior. Se conturează astfel o coerență constituțională în privința regimului incompatibilităților judecătorilor, procurorilor, avocatului poporului și a judecătorilor constituționali. Această armonie ar trebui reflectată și în normele infraconstituționale care dezvoltă aceste prevederi în baza principiului supremației constituției.

Instanţa constituţională a statuat[3] că art. 125 alin. (3) din Constituţie nu consacră un drept fundamental la ocuparea unei astfel de funcţii, ci doar stabileşte o excepţie de la regula incompatibilităţii funcţiei de judecător cu exercitarea unei alte funcţii publice ori private. În jurisprudenţa ulterioară instanţa de contencios constituţional a subliniat particularităţile sistemului românesc, caracterizat prin severitatea mecanismului incompatibilităţilor magistraţilor. În acelaşi timp, Curtea Constituţională a subliniat[4] că introducerea incompatibilităților magistraţilor chiar în textul Constituției a avut în vedere instituirea și menținerea unui statut neutru și imparțial al persoanelor care își desfășoară activitatea în puterea judecătorească sau în cadrul Ministerului Public față de activitatea celorlalte puteri în stat.

Curtea Constituţională a subliniat, de asemenea, că, spre deosebire de alte sisteme constituționale (spre exemplu, Germania sau Suedia), care sunt mai permisive în ceea ce privește compatibilitatea funcției de judecător cu cele de demnitate publică, în sistemul nostru constituțional normele sunt foarte stricte cu privire la incompatibilitățile care însoțesc funcția de judecător/procuror, rațiunea acestora fiind aceea de a evita confuziunea între aceste funcții și orice alte funcții publice sau private, indiferent de natura lor (politică sau economică). În caz contrar, dacă prin diverse mecanisme legale, s-ar eluda acest text constituțional, activitatea judecătorului/procurorului ar fi pusă sub semnul lipsei de independență și al parțialității, după caz, iar percepția cetățenilor cu privire la justiție ar fi grav și iremediabil afectată[5].

Interpretând judicios jurisprudența amintită, rezultă că, deşi magistratul nu are un drept fundamental la ocuparea unei funcţii didactice din învăţământul superior, mecanismul incompatibilităţilor funcţiei sale ţine de statutul său constituţional şi nu ar putea fi modificat. Modficarea statutului poate consta, deopotrivă, în relaxarea mecanismului incompatibilităţilor, dar şi înăsprirea acestuia, cu efect al unei veritabile înlăturări a situaţiei de exceptare instituită constituţional în teza finală a art. 125 alin. (3) și a art. 132 alin. (2).

  1. Poate un proiect de lege să adauge la textul constituțional?

Întrebarea este un retorică, deoarece trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției.[6] Supremația Constituției, raportată la statului magistraților, exprimă faptul că prin nicio lege nu se poate extinde, stabili sau înlătura o compatibilitate sau incompatibilitate prevăzută de Constituție.

De exemplu, Proiectul de lege privind unele măsuri pentru continuarea activităţii de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 421/2021)[7] prevede, între altele, că:

– persoanele care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui act administrativ de numire în funcție în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială și care au și calitatea de beneficiari de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, sistemul pensiilor militare de stat ori sunt beneficiari de pensie de serviciu au obligația ca, în termen de 30 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a legii, să își exprime în scris opțiunea pentru continuarea activității în baza aceluiași contract individual de muncă, raport de serviciu sau act administrativ de numire, după caz, ori pentru încetarea contractului individual de muncă, raportului de serviciu sau încetarea ocupării funcției în care au fost numite în baza actului administrativ de numire, după caz. În situaţia în care persoanele menţionate anterior îşi exercită opţiunea pentru continuarea activităţii, iar angajatorul îşi exprimă acordul, plata pensiei se suspendă, la cerere;

– persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii, ai sistemului pensiilor militare de stat ori sunt beneficiari de pensie de serviciu se pot încadra, potrivit legii, pe durată determinată sau nedeterminată, după caz, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială. Persoanelor încadrate în condiţiile anterior menţionate li se suspendă plata pensiei pe durata exercitării activităţii.

Așa cum am analizat, Legea fundamentală permite magistratului în funcţie o activitate didactică, în timp ce norma (PL-x nr. 421/2021) leagă de încetarea calităţii de magistrat, mai precis leagă de existenţa unei pensii de serviciu, o interdicţie a derulării sau a continuării activităţii didactice. Deşi, incompatibilităţile de la art. 125 alin. (3) și art. 132 alin. (2) din Constituţie nu îl mai vizează pe magistratul pensionar, exceptarea reglementată referitoare la activitatea didactică rămâne, totuşi, afectată de normele infraconstituţionale analizate (PL-x nr. 421/2021), întrucât legiuitorul instituite o măsură care poate fi asimilată unei sancțiuni pentru simplul fapt că titularul îşi exercită dreptul la pensie şi, pentru a permite exercitarea unui drept constituţional la pensie îl determină să renunţe la funcţia didactică pe care o deţinea în paralel în timpul activităţii în cadrul profesiei sau îl împiedică să o acceseze în considerarea aceleiaşi calităţi de titular al unei pensii de serviciu. Interdicţia cumulului veniturilor din activitatea didactică (în condiţiile prevăzute în PL-x) şi necesitatea suspendării plăţii pensiei de serviciu ca şi condiţie sine qua non pentru a accede într-o funcţie didactică au, în mod evident, un efect inhibitor şi în cazul magistraţilor aflaţi în activitate şi, astfel, le afectează statutul constituţional. Putem imagina că niciun magistrat nu ar mai urma o activitate didactică din moment ce, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, mai mult sau mai puţin previzibil, calitatea sa de pensionar l-ar pune inevitabil în faţa unei alegeri între pensie şi continuarea activităţii didactice, posibil chiar în momentul în care ar atinge vârful carierei didactice. Astfel, ar rezulta, în mod nejustificat, o limitare a perioadei de activitate didactică la care se referă art. 125 alin. (3) și art. 132 alin. (2) din Constituţie, fără ca această limitare să fie determinată de cauze imputabile, cum ar fi motive de sancţionare pentru nereguli în activitatea didactică sau de cauze neimputabile, cum ar fi împlinirea vârstei de pensionare în domeniul învăţământ.

Studiul a fost publicat pe data de 20.07.2023 pe www. juridice.ro https://www.juridice.ro/696639/scurte-consideratii-asupra-art-125-alin-3-si-art-132-alin-2-din-constitutia-romaniei.html


[1] C. Ionescu, Tratat de drept constituțional contemporan, Ed. 3, ed. C.H. Beck, 2019, p. 1261.

[2] Comentariu asupra Principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară, pct. 4.11.1.

[3] DCC nr. 379/22.03.2011, publicată în M. Of. nr. 471/5.07.2011, par. 125.

[4] DCC nr. 45/30.01.2018, publicată în M. Of. nr. 199/5 martie 2018, par. 168.

[5] Idem, par. 169.

[6] DCC nr. 232/05.07.2001, publicată în M. Of. nr. 725/15 noiembrie 2001.

[7] https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=19542.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment