Receptarea dreptului Uniunii Europene prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României. Selecţie de decizii publicate 1 aprilie – 31 decembrie 2013

Studiu realizat de lect. univ. dr. Marieta Safta și preluat de pe Juridice.ro

1. Competenţa de a constata eventualele neconcordanţe între legea internă şi reglementările europene şi de a aplica principiul priorităţii acestora din urmă aparţine instanţelor judecătoreşti. Legiuitorul este singurul îndrituit să intervină pe plan legislativ dacă sunt constatate neconcordanţe între legea internă şi actul normativ de drept european cu caracter obligatoriu.

(Decizia nr. 125 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013)

Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art.15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi celor ale art. 148 alin. (2) referitor la principiul priorităţii de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi ale art. 148 alin. (4) privind atribuţia Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi autorităţii judecătoreşti de garantare a ducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2). În plus, au fost invocate prevederile pct. 15 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, precum şi ale art. 4 alin. (4) şi ale art. 8 alin. (2) şi alin. (3) lit. c) din acest Regulament, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 315 din 3 decembrie 2007.

În motivare s-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate tind să desfiinţeze retroactiv anumite raporturi juridice şi, mai mult, să modifice arbitrar perioada de valabilitate a unui contract de concesiune încheiat cu autoritatea administraţiei publice locale în urma câştigării unei licitaţii publice anterior intrării în vigoare a Legii nr. 92/2007. Anulând inclusiv prevederi ale unor eventuale clauze contractuale contrare acestor dispoziţii, legiuitorul a dispus pentru trecut, înţelegând să modifice contracte care şi-au produs efectele înainte de intrarea în vigoare a acestei legi şi care au intrat deja în circuitul civil. Faţă de situaţia concretă în care se află autorul excepţiei, acesta precizează că, în considerarea termenului iniţial stabilit prin contract la o perioadă de 25 de ani, a făcut investiţii importante, de exemplu achiziţionarea unei flote de autobuze de ultimă generaţie, neştiind că autoritatea achizitoare va hotărî desfiinţarea contractului în mod unilateral. A mai susţinut, în acest sens, că dezideratul de a derula un contract cel puţin pe perioada în care investiţiile prestatorului s-ar amortiza este prevăzut cu putere de lege prevalentă faţă de orice reglementare internă de către Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, la pct. (15) din preambul, la art. 4 alin. (4) şi art. 8 alin. (2) şi alin. (3) coroborat cu teza a doua a alin. (3) din acesta. Regulamentul a intrat în vigoare începând cu data de 3 decembrie 2009 şi este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre, având o forţă juridică superioară oricărei prevederi legale interne, iar în caz de contrarietate, beneficiind, în temeiul art. 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, de principiul preeminenţei dreptului Uniunii Europene. În acelaşi sens, este invocat şi art. 11 din Constituţie, referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern.

Puteți citi studiul integral pe site-ul Juridice.ro

Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și intră în responsabilitatea exclusivă a acestuia.