Aplicarea sancțiunilor de drept contravențional

În materia dreptului contravențional, ramură a dreptului public, interpretarea și aplicarea legislației poate fi dificilă chiar și pentru practicieni, date fiind numeroasele modificări ce se succed de-a lungul timpului, fiind necesară consultarea actului normativ, în forma actualizată, ori de câte ori se impune. Astfel, legea cadru este reprezentată de Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce prevede dispoziții generale și speciale privitoare la dreptul contravențional, constatarea, aplicarea sau executarea  sancțiunilor contravenționale, cât și căi de atac ce pot fi exercitate în cazul în care condițiile de formă și fond au fost nesocotite de către agentul constatator ori pentru a fi pusă în dezbatere temeinicia constatării  și încadrării faptei în materia contravențiilor.

Contravenția reprezintă fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, de o persoană fizică sau juridică, prevăzută și sancționată de legiuitor, având un caracter mai puțin periculos decât infracțiunea.

Se distinge din cuprinsul legii cadru, ca regulă generală, faptul că organul îndrituit a constata contravenția și a stabili sancțiunea contravențională este agentul constatator care poate fi primarul, ofițerii sau subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, conducători ai administrației publice centrale, prefecții, președinți ai consiliilor județene, primarul municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în legi speciale (enumerarea din cadrul art. 15 alin. (2) OG nr. 2/2001 nefiind  exhaustivă). Astfel, art. 21 alin. (1) din OG nr. 2/2001 prevede că “în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea”.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că “dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.”  O astfel de situație de excepție este aceea când, potrivit actului normativ de constatare și sanctionare a contravenției, prestarea unei activități în folosul comunității este prevăzută ca sancțiune contravențională alternativ cu amenda pentru o anume faptă, iar persoana competentă să aplice sancțiunea apreciază că se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a prestării unei activități în folosul comunității. În această situație, sancțiunea contravențională, indiferent dacă va fi prestarea unei activități în folosul comunității sau amenda, va fi aplicată numai de către instanța de judecată.

Procesul-verbal, reprezentând înscrisul care atestă săvârșirea faptului juridic ce cade sub incidența dreptului contravențional, va fi încheiat în fața contravenientului cuprinzând data și locul, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv CNP, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului săvârșirii, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, motivarea în drept a constatării și sancționării faptei, în lipsa acestora putând fi invocată nulitatea absolută a procesului-verbal pentru neîndeplinirea condițiilor de formă ad validitatem.

După etapa constatării contravenției se trece la aplicarea acesteia, nu înainte de a fi individualizată în funcție de toate condițiile ce se impun a fi luate în considerare. Potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001, sancțiunile principale contravenționale sunt: avertismentul, amenda și prestarea unei activități în folosul comunității.

Art. 13 al O.G. nr. 2/2001, prevede faptul că “nu se va putea aplica o sancțiune contravențională în ipoteza în care au trecut mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, indiferent de momentul în care a fost constatată fapta contravențională. Astfel, persoana împuternicită a aplica sancțiunea va trebui să verifice dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, în ipoteza aplicării unei pedepse pentru o contravenție prescrisă, sancțiunea fiind anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

De la data întocmirii procesului-verbal începe a curge un termen de prescripție de 60 zile pentru comunicarea în copie, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, în situația în care nu s-a putut înmâna procesul-verbal la data constatării contravenției. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat ca mai întâi să se efectueze comunicarea procesului-verbal prin poștă cu respectarea prevederilor din cuprinsul actului normativ, iar mai apoi să se treacă la afișarea acestuia la sediul sau domiciliul contravenientului.

Tot din momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției începe a curge un termen până la executarea sancțiunii, făcându-se o clară distincție între executarea benevolă și cea silită. Așadar, în cazul în care contravenientul execută, de bunăvoie, sancțiunea aplicată în termen de 48 ore de la întocmirea actului constatator, acesta va fi ținut a plăti numai jumătate din cuantumul amenzii, iar în cazul întârzierii se va executa obligația pecuniară cu plata întregii sume prevăzute de agentul constatator, în termen de 15 zile, care vor curge ca și în cazul anterior.

Termenele stabilite în ore încep a curge de la miezul nopții zilei următoare, iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare ce urmează.

În ceea ce privește executarea silită a obligației, acest fapt intervenind când, în termen de 30 zile de la data comunicării sau data încheierii și înmânării procesului-verbal, nu se execută obligația de bunăvoie și nici nu se contestă legalitatea sau temeinicia înscrisului de constatare a contravenției, se va proceda la executarea silită a contravenientului sau la transformarea amenzii în zile de muncă în folosul comunității, în cazul în care acesta se declară insolvabil.

Informațiile enunțate pun în lumină oportunitatea verificării termenelor pentru aplicarea corectă a sancțiunilor de drept contravențional, indiferent că vorbim din perspectiva unui practician ori a unei persoane căreia urmează să i se aplice o astfel de sancțiune. Verificarea respectării condițiilor de formă și de fond are totodată o importanță de necontestat în ceea ce privește valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, ce poate fi contestat în contencios administrativ pentru absența uneia dintre informațiile prevăzute ca obligatorii în cuprinsul actului normativ cadru.

Surse:

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

Lector univ. dr. Cristina Salcă Rotaru – Curs universitar

Catană Neculai – Teza „Executarea sancțiunilor contravenționale în România”