Clauzele abuzive. Legea nr. 72/2013
Regimul juridic al clauzelor abuzive este conturat în legislația internă de Legea nr. 193/2000 și de Legea nr. 72/2013. Prezentul articol va urmări prezentarea trăsăturilor acestui tip de dispoziții contractuale din perspectiva Legii 72/2013.
Obiectul de reglementare al acestui act normativ este reprezentat de raporturile juridice în care este asumată o obligație de plată a unor sume de bani, raporturi stabilite prin încheierea de contracte între profesioniști sau între aceștia și autorități contractante. Acest aspect reiese atât din titlul legii, cât și din art. 1 alin. (1) care specifică faptul că ”Prezenta lege se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști sau între aceștia și o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii”.
De asemenea, art. 12 al acestei legi prevede definiția conceptului de clauză abuzivă drept dispoziția contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul obligației de plată a sumelor de bani, termenul plății, nivelul dobânzii penalizatoare sau al daunelor-interese suplimentare. De aici se desprind și cele două condiții pe care o clauză contractuală trebuie să le bifeze pentru a putea fi considerată abuzivă: clauza să aibă legătură cu obligația de plată a unor sume de bani și clauza să creeze o inechitate vădită în raport cu creditorul obligației.
Din cuprinsul acestei noțiuni se remarcă o serie de aspecte ce comportă definiții, înțelesuri specifice actului normativ analizat, astfel să fie oferite explicațiile necesare pentru o cât mai bună înțelegere a clauzelor abuzive în cheia Legii nr. 72/2013.
Părțile și obiectul contractului
Condițiile privind contractul sunt în legătură atât cu obiectul său, cât și cu părțile care participă la încheierea sa. În privința obiectului, legiuitorul specifică exhaustiv operațiunile juridice de furnizare de bunuri sau prestare servicii, inclusiv proiectarea și execuția lucrărilor publice, a clădirilor și a lucrărilor de construcții civile[1].
De asemenea, părțile contractului comportă și ele anumite definiții și trăsături specifice. Legea nr. 72/2013 conturează noțiunea de profesionist prin art. 2 pct. 2, afirmând că profesionistul este orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ. Având în vedere faptul că actul normativ intern reprezintă o transpunere legislativă a Directivei 2011/7/UE, rezultă că definiția ar trebui coroborată și completată la nevoie cu dispozițiile actului european. Art. 2 pct. 3[2] din Directivă și paragraful 10[3] al preambulului includ în noțiunea întreprinderii și profesiile liberale, prin urmare conceptul de profesionist capătă un înțeles specific, diferit de cel consacrat în Codul Civil – definiția preia o parte din noțiunea de profesionist din Codul Civil (doar cei care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ) la care se adaugă persoanele care desfășoară profesii liberale.
A doua parte a contractului, denumită ”autoritate contractantă” este definită prin art. 2 pct. 1 și include următoarele categorii, astfel cum au fost stabilite de legiuitor:
- orice autoritate publică a statului român, care acționează la nivel central, regional sau local;
- orice organism de drept public, altul decât cel prevăzut la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:
- este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
- în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către alt organism de drept public;
Condițiile ca o clauză să fie abuzivă
Conform art. 12 din Legea nr. 72/2013, coroborat cu art. 1 alin. (1), pentru a fi in prezența unei clauze abuzive trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: clauza sa aibă legătură cu obligația de plată a unei sume de bani și această clauză sa creeze o inechitate în raport cu creditorul obligației.
Prin raportare la prima dintre condiții, art. 12 prevede anumite aspecte pe care o asemenea dispoziție contractuală le-ar putea viza astfel încât să afecteze modul de executare al obligației de plată a unei sume de bani: termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese. Desigur, enumerarea legislativă este una pur exemplificativă, o clauză abuzivă putând afecta mult mai multe elemente ale executării obligației, precum modalitatea de efectuare a plății (în tranșe față de plată integrală). De asemenea, sintagma de ”obligație de plată a unei sume de bani” trebuie înțeleasă în sensul în care legiuitorul a urmărit să protejeze acei creditori ai unei creanțe ce constă în remunerație pentru prestația oferită.
În legătură cu a doua condiție, legiuitorul art. 13 reglementează o serie de circumstanțe ce ar putea releva caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Astfel, atunci când instanțele sunt învestite cu determinarea caracterul abuziv sau neabuziv al unei dispoziții dintr-un contract, acestea trebuie să țină cont de toate circumstanțele clauzei, în special de cele menționate în textul legal:
- abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
- nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor;
- natura bunurilor sau serviciilor;
- neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;
- poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.
Condițiile prezentate, ca regulă, trebuie dovedite de către creditorul obligației, de cel protejat de norma legală. Prin excepție, legiuitorul a specificat în art. 14 din Legea nr. 72/2013 o listă exemplificativă de clauze considerate a fi abuzive:
- exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
- fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
- prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut la art. 3 alin. (3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin. (1);
- fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1);
- elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
- stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.
Excepția instituită de legiuitor este una relativă, prin urmare pârâtul poate demonstra neîndeplinirea uneia sau a ambelor condiții. Totuși din modul de formulare a paragrafului 28 al Preambulului Directivei 2011/7/UE rezultă că în anumite ipoteze prezumția are caracter absolut: atunci când exclude în mod absolut dreptul de a percepe dobânzi sau când este exclus dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile de recuperare.
Sancțiunile incidente în cazul includerii de clauze abuzive
Art. 15 din Legea nr. 72/2013 stabilește că asemenea clauze sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, inserarea lor în contracte poate constitui temei pentru atragerea răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate.
[1] Conform art. 1 alin. (1) teza finală din Legea 72/2013
[2] Articolul 2 – Definiții. 3. „întreprindere” înseamnă orice organizație, alta decât o autoritate publică, care desfășoară o activitate economică sau profesională independentă, chiar dacă respectiva activitate este desfășurată de o singură persoană
[3] (10) Faptul că profesiile liberale intră sub incidența prezentei directive nu ar trebui să oblige statele membre să le trateze ca întreprinderi sau comercianți în scopuri care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
No Comments Yet!
You can be first to comment this post!