Conflictul juridic de natură constituțională. Scurte considerații.

Solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala reprezinta una dintre atributiile constitutionale conferite Curtii Constitutionale dupa revizuirea din anul 2003 si consacrata de art. 146 lit. e) din Constitutie.

Astfel, Curtea Constitutionala are atributia de a soluţiona conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

Conflicte pozitive sau negative de competenta

Aceasta atributie a Curtii Constitutionale vizeaza conflictele între două sau mai multe autorităţi, cu privire la conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor constitutionale. Finalitatea urmărită este, astfel, înlăturarea unor posibile blocaje instituţionale.

Mentiunea este de o importanta deosebita, intrucat, pentru a se evita implicarea Curţii Constituţionale în soluţionarea unor conflicte politice, este eminamente necesar să se prevadă că este vorba doar de blocajele instituţionale, respectiv de conflictele pozitive sau negative de competenţă.

De altfel, aceasta este si viziunea Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept de la Venetia, care a emis un aviz in acest sens, explicitand ca, deşi o astfel de atributie conferita Curtilor Constitutionale este, in genere, un progres al statului de drept, o Curte Constituţională nu este un organ de mediere între puterile statului însărcinat cu aplanarea disputelor lor şi cu găsirea unor soluţii ,,politice’’ pentru diferendele lor.

În ceea ce priveste sintagma ,,conflict juridic de natură constituţională între autorităţile publice’’, Comisia de la Veneţia face directa referire la conflictele de competenţă pozitive sau negative într-un caz concret.

Opinie asupra efectelor deciziilor Curtii Constitutionale in materie

In opinia mea, publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei prin care Curtea Constitutionala constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala nu ii poate conferi acesteia competenta de a institui o veritabila obligaţie juridica în sarcina vreuneia dintre autoritatile publice la care se refera, ci numai de a gasi un mod recomandabil de solutionare a respectivului conflict.

Fata de contextele politice si economice specifice generatoare de conflicte de natura constitutionala, fata de mizele si presiunile politice conjuncturale, precum si fata de lipsa oricarui recurs la decizia Curtii, consider ca trebuie analizate cateva aspecte din perspectiva intinderii efectelor obligatorii ale acestor decizii.

Fara a contesta puterea obligatorie a deciziilor Curtii Constitutionale astfel cum reglementeaza art. 147 alin. (4) din Constitutie, consider ca este nerecomandabil si chiar excesiv a interpreta aceasta prevedere in sensul in care Curtea ar putea indica orice solutie pe care o considera necesara si astfel obliga in mod discretionar autoritatea publica care a generat conflictul.

Din punctul meu de vedere, intr-o societate democratica, atributul Curtii Constitutionale de solutionare a unui conflict juridic de natura constitutionala are efecte pe doua paliere: (i) constatarea existentei unui conflict de natura constitutionala are rolul de sensibilizare a autoritatilor publice implicate, iar (ii) solutionarea conflictului are loc printr-o serie de recomandari cu privire la o anumită conduită ce trebuie atinsă.

Astfel, referitor la efectele juridice care intervin în urma unei decizii de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională, art. 147 alin. (4) din Constitutie trebuie citit, in aceasta materie, intr-o maniera atenuata.*

Cu toate acestea, nerespectarea acestor decizii ale Curtii Constitutionale nu poate ramane fara consecinte, reprezentand un temei evident, intr-o societate democratica, pentru afectarea legitimitatii politice si poate constitui chiar o cauza de antrenare a raspunderii juridice (e.g. constitutionale) a autoritatii publice ce a provocat disputa.

________________________________________

Referinte

Dr. Stefan Deaconu, Conflictele juridice de natură constituţională dintre autoritatea judecătorească şi celelalte autorităţi publice, în jurisprudenţa, Analele Universitatii din Bucuresti, Drept, 2011, partea a II-a – prof. univ. in cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, catedra de drept constitutional

Dr. Bogdan Dima, Conflictele juridice de natură constituţională dintre legislativ, executiv şi puterea judecătorească, Revista Sfera Politicii nr. 141 – lect. univ. in cadrul Facultatii de Drept a Univeristatii din Bucuresti, doctor in drept constitutional

Dr. George Girlesteanu, Conflictele juridice de natura constitutional dintre autoritatile publice, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, 1(30)/2012, pp. 41-51 – prof. univ. in cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din Craiova, catedra de drept constitutional

Dr. Cristian Ionescu, Teoria generala a dreptului constitutional, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2017 – prof. univ. in cadrul S.N.S.P.A., catedra de drept constitutional

Dr. Mihai Constantinescu (colectiv), Constitutia Romaniei revizuita. Comentarii si explicatii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004. – prof. univ., judecator constitutional

*Nota redactiei. In opinia redactiei ABC Juridic, natura deciziilor Curtii Constitutionale este statuata in art. 147 alin. (4) din Constitutie, unde se prevede ca deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Astfel, decizia Curtii are autoritate de lucru judecat. Potrivit art. 430 NCPC, autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.

Singura exceptie de la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale este prevazuta expres in Constitutie, in art. 146 lit. h), unde aceasta da un aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei.

Pentru controlul constitutionalitatii legilor anterior si posterior se aplica art. 147 alin. (1), (2), unde se prevede cine are obligatia de a implementa deciziile Curtii Constitutionale in astfel de situatii.

Pentru controlul anterior de constitutionalitate, Parlamentul are aceasta atributie, prin modificarea textelor declarate ca fiind neconstitutionale, iar legea astfel modificata merge la promulgare si apoi isi produce efectele juridice, dupa promulgare si publicarea in Monitorul Oficial. In situatia exceptiei de neconstitutionalitate, va avea loc efectul suspendarii textelor declarate neconstitutionale; dupa aceea, Parlamentul pune acele dispozitii legale in acord cu Constitutia, conform interpretarii Curtii Constitutionale. Pentru restul situatiilor, cei care trebuie sa implementeze deciziile Curtii Constitutionale sunt aceia care „au pierdut” procesul in fata CCR sau autoritatile publice cu atributii exprese in materia respectiva.

Pentru explicatii complete puteti accesa sursa ccr.ro.