Cum ne apărăm de clauzele abuzive?

De cele mai multe ori trăim cu impresia că doar în filme pot fi întâlnite acele clauze contractuale scrise cu litere mici în josul paginii prin care una dintre părțile contractante profită de lipsa de vigilență sau meticulozitate a celeilalte părți ce va afla cu stupoare, ulterior încheierii contractului, că ceea ce a semnat nu seamănă deloc cu ceea ce conveniseră inițial, iar asta deloc într-un sens bun. Adevărul este că, și de această dată, „viața bate filmul”.

Vestea bună este că victimele acestor practici au la dispoziție câteva mijloace legale prin care pot obține anularea actului vătămător și repararea pagubei. În acest sens, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori prevede în art. 1 alin. (3) faptul că „se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, sancțiunea regăsindu-se în art. 16 al aceleiași legi, și anume amenda de la 200 la 1000 lei.

În cazul în care, totuși, este constatată existența unor astfel de clauze, ele „nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”, după cum se prevede în art. 6 al legii sus-menționate. În completarea acestui articol, art. 7 prevede că „în masura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese”. Așadar, în ipoteza în care clauzele considerate abuzive sunt esențiale pentru valabilitatea contractului (a se vedea, în acest sens, lit. j) de mai jos), consumatorul va decide soarta raportului juridic izvorât din contract.

Chiar și așa, este ridicată problema valabilității rezilierii de către consumator a unui contract ce cuprinde astfel de clauze. În acest sens, Legea nr. 161/2010 vine în sprijinul victimelor acestor clauze prin modificările aduse legislației din această materie. Prima modificare poartă asupra art. 84 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, astfel încât acesta prevede, în forma sa modificată, că dreptul consumatorului la denunțarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înțelegere între părți, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Ba chiar mai mult, drepturile părților referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunțării unilaterale. Prin urmare, în ipoteza încheierii unui contract cu un comerciant (e.g. contracte de servicii), chiar dacă acesta inserează clauze care să nu permită consumatorului să iasă din raportul juridic (păgubitor pentru consumator, de altfel), acesta din urmă se poate apăra cu ajutorul dispozițiilor anterior menționate.

De menționat este faptul că regula în materie contractuală este determinată de principiul simetriei juridice în ceea ce privește încetarea raportului juridic – mutuus consensus, mutuus dissensus , astfel încât părțile decid încheierea contractului și tot părțile decid încetarea acestuia (cu limitele aferente, precum interzicerea exercitării abuzive de către consumator a dreptului său la denunțarea sau rezilierea contractului).

Cea de-a doua modificare poartă asupra literei j) din anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în care se arată că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale” sau dacă acesta din urmă „a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale”.

Aceste modificări sunt esențiale pentru echilibrarea raportului de putere dintre furnizor și consumator, exemplul cel mai elocvent fiind reprezentat de contractele de prestare a serviciilor de telefonie mobilă. Nu puține au fost cazurile de conflicte absurde cu operatorii de telefonie mobilă în ceea ce privește încetarea unui contract, încetare ce constituie dreptul firesc al consumatorului, fără a fi condiționată de plata vreunei taxe. Un lucru este, însă, cert. Legea este de partea consumatorului, protejându-i drepturile și interesele legitime, atâta timp cât există un minim de interes din partea acestuia cu privire la „armele” legale de care dispune în lupta cu abuzurile de drept.

Scientia potentia est.
(„Cunoașterea înseamnă putere.”)

Andrei Popovici

Andrei este co-fondator al proiectului 'ABC Juridic' si student al Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!