Precizări despre garantul independenţei justiţiei

Consiliul Superior al Magistraturii a fost înființat în anul 1909, ca o instituție menită să funcționeze pe lângă Ministerul de Justiție, având atribuții consultative în ceea ce privește confirmarea, numirea și înaintarea magistraților de orice grad, atribuții de a judeca infracțiunile magistraților săvârșite în îndeplinirea îndatoririlor profesionale, precum și alte atribuții date prin lege. Consiliul Superior al Magistraturii are o tradiție istorică, în sensul că  a funcționat în țara noastră și în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. După ce a fost desființat în anul 1952, schimbarea de regim care a avut loc în anul 1989 a readus Consiliul Superior al Magistraturii în spațiul public românesc, activitatea sa fiind consacrată în două articole din Constituția din 1991, anume articolele 133 și 134.

Conform legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta este definit în articolul 1 al acestei legi drept “garantul independenței justitiei”. Conform alineatului (2) al aceluiași articol, Consiliul Superior al Magistraturii este independent și se supune în activitatea sa numai legii. Această instituție propune  Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor și veghează la buna desfășurare a activității profesionale a acestora. Fiind un organism cu importante atribuții în asigurarea condițiilor organizatorice și de imparțialitate a activității instanțelor judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii apăra justiția de orice ingerințe exterioare sau de orice fel de influențe politice, fiind numit de multe ori un “guvern al magistraturii”

Dispozițiile constituționale revizuite fixează numărul de membri ai CSM la 19, conform articolului 133 alineatul (2), dintre care: 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, care compun cele două secţii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori; 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentant al puterii judecătoreşti, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care sunt membri de drept ai Consiliului.

O precizare importantă a legii nr. 317/2004 este cea consacrată în art 24 alin. 1, potrivit căreia Consiliul Superior al Magistraturii funcționează că un organ cu activitate permanență, hotărârile sale luându-se în plen sau în secții, potrivit atribuțiilor ce revin acestora.  Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Consiliului își suspendă pe durată mandatului din cadrul CSM – activitatea de judecător, respectiv de procuror, cu alte cuvinte judecătorii și procurorii membri ai CSM nu vor mai putea participa la judecarea cauzelor în complete de judecată, respectiv la efectuarea actelor de urmărire penală. Durată mandatului membrilor aleși ai CSM este de 6 ani, fără posibilitatea reinvestirii. Calitatea membrilor CSM este aceea de “demnitar”. În ceea ce privește incompatibilitățile, calitata de reprezentant al societății civile este incompatibilă cu cea de parlamentar, ales local, funcționar public, judecător sau procuror în activitate, nptar public, avocat, consilier juridic sau executor judecătoresc.

Competență CSM este aceea de a apăra corpul magistraților și membrii acestuia împotrivă oricărui act de natură a aduce atingere independenței sau imparțialității magistratului în momentul  înfăptuirii justiției.

Un întreg capitol din legea nr.317/2004 este consacrat atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, mai exact capitolul al patrulea. Aceste atribuții sunt divizate în următorul mod: cele ale plenului și cele ale secțiilor. Printre atribuțiile Plenului, putem aminti: propunerea Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, numirea judecătorilor stagiari și a procurorilor pe bază rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, promovarea procurorilor și a judecătorilor etc. Dacă prin vechea lege de organizarea judecătorească, Plenul CSM își exercită atribuțiile numai cu avizul ministrului de justiție, în nouă reglementare nu mai este necesar acest aviz, ceea ce conferă Consiliului un rol decisiv în privință carierei magistraților. De asemenea, CSM se întrunește săptămânal și chiar de mai multe ori pe săptămâna, în caz de nevoie, în cadrul celor două secții de procurori, respectiv judecători, acestea având atribuții distincte de cele ale plenului. În consecință, secțiile CSM se întrunesc pentru a hotărî asupra: delegării, detașării, transferului magistraților; soluționării sesizărilor de justițiabili privind conduita necorespunzătoare a magistraților etc.

Consiliul Superior al Magistraturii e condus de un Presedinte, ajutat de un vicepresedinte, acestia fiind alesi de plen, în prezenţa a cel puţin 15 membri ai Consiliului, cu votul majorităţii membrilor acestuia.  Atat Presedintele, cat si vicepresedintele sunt alesi pentru un mandat de un an, neexistand posibilitatea reinnoirii. Atributiile presedintelui CSM sunt statuate in legea 317/2004, in articolul 24 alin.(3), cele mai importante fiind:

-reprezintă CSM în relațiile interne și internaționale;

-coordonează activitatea CSM și repartizează lucrările pentru plen și secții;

– prezideaza lucrarile CSM, cu exceptia cazului în care la lucrări participă Preşedintele României;

-semnează actele emise de Plenul CSM.

Cu privire la natura juridică a Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma noilor reglementări privitoare la organizarea judiciară, acest organism este tratat ca unul care beneficiază de independență funcțională. Astfel, potrivit art 1 alin 2 al legii 304/2004, e prezentat distinct și în calitate de garant al independenței justiției. O dispoziție de maximă importantă este însă cea prevăzută de art 1 alin 2 și potrivit căreia CSM e independent și se supune în activitatea să numai legii. Față de aceste statuari, CSM nu poate fi calificat în mod absolut drept un organ ce aparține puterii judecătorești. CSM nu înfăptuiește justiția ci reprezintă un organism care se interpune între putearea  judecătorească și putearea executivă, reprezentată de Președintele României și Guvern, în principal pentru asigurarea independenței justiției. În consecință, se poate afirma despre CSM că este un organ cu o dublă natură, mai exact una administrativă și una jurisdicționala. CSM desfășoară, de regulă, o activitate de natură administrativă, iar în momentul în care aceasta acționează în calitate de instanță de disciplină, se poate afirmă că realizează o activitate jurisdicționala specială, de natură disciplinară.


 

Bibliografie:

http://www.referat.ro/referate/Consiliul_Superior_al_Magistraturii_6292.html

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=920301

http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Superior_al_Magistraturii_%28Rom%C3%A2nia%29

http://legeaz.net/csm/

Legea nr 317/2004

Vlad Balanescu

Vlad Bălănescu este student la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti.

Related articles
0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment