Problema comorientilor

Av├ónd relevan╚Ť─â at├ót pentru materia persoanelor, sub aspectul ├«ncet─ârii capacit─â╚Ťii de folosin╚Ť─â, c├ót ╚Öi pentru materia succesiunilor, sub aspectul existen╚Ťei capacit─â╚Ťii succesorale, problema comorien╚Ťilor a avut un regim juridic propriu ├«n reglementarea┬áanterioar─â, care, a╚Öa cum vom vedea, a fost f─âr─â mari deosebiri preluat ╚Öi ├«n noua reglementare.

├Än primul r├ónd, este util─â o definire a comorien╚Ťilor. Av├ónd origine latin─â (commorientes), no╚Ťiunea evoc─â acele persoane care, chemate reciproc (sau chiar unilateral) a se mo╚Öteni, mor ├«n acela╚Öi timp, iar uneori chiar ├«n acelea╚Öi circumstan╚Ťe. Exemplul clasic ├«n materie este cel al tat─âlui ╚Öi al fiului care, av├ónd voca╚Ťie succesoral─â reciproc─â, mor ├«ntr-un accident de circula╚Ťie, f─âr─â a se putea stabili cu precizie datele la care fiecare a ├«ncetat din via╚Ť─â. Desigur, problema a vizat posibilitatea fiului de a-╚Öi mo╚Öteni tat─âl (cu toate consecin╚Ťele ce deriv─â din aceasta) ╚Öi posibilitatea tat─âlui de a-╚Öi mo╚Öteni fiul.

├Än vechea reglementare, solu╚Ťia de principiu a fost consacrat─â de art. 21 din Decretul 31/1954, care dispunea:

ÔÇŁ├Än cazul ├«n care mai multe persoane au murit ├«n aceea╚Öi ├«mprejurare, f─âr─â a se putea stabili dac─â una a supravie╚Ťuit alteia, ele sunt socotite c─â au murit deodat─â.ÔÇŁ

Consecin╚Ťa fireasc─â a textului era c─â niciuna dintre persoane nu avea voca╚Ťie la succesiunea celeilalte. ├Än doctrin─â s-a apreciat c─â aceea╚Öi ar trebui s─â fie solu╚Ťia ╚Öi atunci c├ónd decesul persoanelor nu a survenit ├«n aceea╚Öi ├«mprejurare, dar exist─â dovezi care s─â indice c─â acestea au decedat ├«n aceea╚Öi zi ╚Öi la aceea╚Öi or─â.

Pe cale de consecin╚Ť─â, urm├ónd trendul prelu─ârii┬á├«n dreptul pozitiv a solu╚Ťiilor doctrinare ╚Öi jurispruden╚Ťiale, legiuitorul noului Cod civil a ├«n╚Ťeles s─â reglementeze situa╚Ťia comorien╚Ťilor ├«ntr-o manier─â asem─ân─âtoare cu cea din decretul 31/1954, elimin├ónd ├«ns─â condi╚Ťia decesului survenit ├«n aceea╚Öi ├«mprejurare. Astfel, art. 957 alin. (2) NCC dispune:

ÔÇŁDac─â, ├«n cazul mor╚Ťii mai multor persoane, nu se poate stabili c─â una a supravie╚Ťuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mo╚Öteni una pe alta.ÔÇŁ

Textul instituie astfel o prezum╚Ťie┬ájuris et de jure┬áde simultaneitate a mor╚Ťii, de fiecare dat─â c├ónd sunt ├«ndeplinite urm─âtoarele condi╚Ťii:

  • dou─â sau mai multe persoane au decedat
  • decesul a survenit fie ├«n aceea╚Öi ├«mprejurare, fie ├«n ├«mprejur─âri diferite, dar la acela╚Öi moment, sau cronologia deceselor nu poate fi determinat─â
  • ├«ntre persoanele decedate exist─â voca╚Ťie succesoral─â reciproc─â, sau chiar numai unilateral─â

 


 

Bibliografie:

1. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2002, pp. 50-52

2. Eugen Chelaru, Drept civil: persoanele: în reglementarea Noului Cod civil, Ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, pp. 63-64

Dan N. Munteanu

Dan N. Munteanu este student la Facultatea de Drept a Universit─â╚Ťii din Bucure╚Öti. Principala sa preocupare este dreptul civil.

Related articles