Promovarea în școli a drepturilor omului

Prezenta lucrare a fost realizată de grupa 109 (generația 2018-2022) din cadrul Facultății de Drept, Universitatea din București.

Introducere

Într-o primă etapă, drepturile omului erau denumite “drepturi naturale” , formularea  de  “drepturi ale omului” fiind mai recentă. S-a apreciat că expresia “rights of man” utilizată în limba engleză, avea o nuanță discriminatorie, implicând, prin interpretarea insuficientă, doar drepturile bărbatului. Încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial a început să fie folosită formula “human rights” care presupune un sens mai larg de drepturi ale persoanei umane.

Drepturile și libertățile fundamentale ale omului ne oferă posibilitatea să dezvoltăm și să folosim din plin calitățile noastre umane, inteligența, darurile și conștiința, să răspundem nevoilor noastre spirituale sau de altă natură. Ele izvorăsc din năzuința crescândă a oamenilor către o viață în care demnitatea și valoarea fiecăruia să fie respectate și protejate. Cu atât mai mult cu cât, în prima frază a Declarației Universale a Drepturilor Omului se afirmă că respectarea drepturilor omului și a demnității umane „constituie fundamentul libertății,  dreptății și păcii în lume”. Prin drepturi ale omului înțelegem în general drepturile inerente naturii noastre, fără de care nu am putea trăi ca ființe umane. 

Drepturile omului sunt de obicei înțelese ca “drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are, în mod inerent, acces pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană”.  Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți).

Expresiile  “drepturi ale omului” și “drepturi ale cetățeanului”, deși desemnează același domeniu și se află într-o strânsă corelație, la o analiză riguroasă nu se suprapun. Ion Deleanu consideră că prin “drepturile omului” înțelegem drepturile oricărei persoane care se află în spațiul suveranității unui stat, indiferent de raportul său cu statul respectiv. Prin expresia “drepturile cetățeanului” înțelegem drepturile specifice acelei persoane care, prin raportul de cetățenie, aparține statului respectiv. Apreciem, deci, că “drepturile cetățenești” reprezintă drepturile naturale ale omului care sunt proclamate și asigurate prin Constituția statului al cărui cetățean este și care capătă astfel viață și eficiență juridică. Drepturile cetățenești reprezintă anumite caracteristici particulare. Astfel, cetățeanul este legat de statul său, legătură care se manifestă în special prin drepturile pe care statul i le recunoaște și i le garantează.

Existența unor tratate în domeniul drepturilor omului nu reprezintă o limitare a suveranității statale, ele fiind tocmai o evidențiere a voinței acestora de a-și dezvolta colaborarea și în acest domeniu al raporturilor reciproce, recunoscându-se preeminența unor valori fundamentale. 

Astăzi, asistăm la o abordare a problematicii drepturilor omului pe două planuri:

1)  Abordări teoretice, lupte de idei, legislații naționale si internaționale, seminarii care au ca scop dezbateri și reflecții asupra acestei problematici, în care se caută puncte comune, asemănările și universalitatea lor, se încearcă fixarea unor repere legislative sub formă de acorduri, convenții, pacte semnate de țări în diverse forme de asociere, cu caracter obligatoriu. 

2)  Manifestarea unor încălcări ale drepturilor omului în viața socială prin fapte, fenomene, procese ce se manifestă la nivel individual sau de grup care atrag după sine alte forme de manifestare prin recâștigarea lor.

Drepturile si libertățile fundamentale ale omului și-au găsit reflectare în actele juridice cu caracter internațional și în constituțiile statelor. Există unele criterii esențiale, unanim recunoscute, ce stau la baza clasificării acestor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Documentele internaționale de o importanță fundamentală precum Declarația Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte privind drepturile civile și politice și, respectiv, economice, sociale și culturale din 1966, reflectă clasificarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cuprind două mari categorii principale:

a) drepturi și libertăți civile și politice

 b) drepturi social-politice și culturale.

Pentru a citi întreaga lucrare, o puteți descărca prin accesarea următorului link.