Dispoziții neconstituționale în legile privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Exproprierea este operațiunea juridică ce are ca efect principal trecerea forțată a unui bun imobil din proprietate privată în proprietate publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri. Participanții la această operațiune sunt autoritatea publică, în calitate de expropriator, și titularul unui drept real cu privire la un anumit imobil, în calitate de expropriat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994, “exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Ideile conținute în acest text sunt enunțate într-un sens asemănător în art. 44 alin. (3) din Constituție, dar și în art. 562 alin. (3) din Codul civil.

Astfel, exproprierea se poate face numai pentru lucrări de utilitate publică și numai pe baza unei despăgubiri. Pentru a fi dreaptă, despăgubirea trebuie să fie compusă din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Caracterul prealabil al despăgubirii se raportează la momentul stingerii dreptului de proprietate privată în patrimoniul expropriatului și nașterea dreptului de proprietate publică în patrimoniul expropriatorului.

Exproprierea se realizează prin convenție, dacă există acordul părților, iar în absența înțelegerii părților, exproprierea se dispune și despăgubirea se stabilește prin hotărâre judecătorească. Conform art. 44 alin. (6) din Constituție, “despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție”. Așadar, exproprierea nu poate opera în caz de divergență a părților asupra cuantumului despăgubirilor decât după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Curtea Constituțională a fost sesizată de-a lungul timpului cu excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la calculul despăgubirilor, respingând însă aceste excepții. În urma unui reviriment jurisprudențial, Curtea Constituțională a admis prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit în funcție de valoarea imobilului de la momentul transferului dreptului de proprietate, adică momentul exproprierii efective. Însă, în textele criticate, în ipoteza în care expropriatul este nemulțumit de cuantumul despăgubirii,  acest cuantum este stabilit prin raportare la valoarea imobilului de la data întocmirii raportului de expertiză din cursul judecării cauzei, dată ulterioară momentului realizării transferului dreptului de proprietate. Determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii, aceasta nu mai este dreaptă deoarece expropriatul este nevoit să suporte fluctuațiile valorii imobilului expropriat.

În final, Curtea a observat că soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională se regăseşte și în art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.

Cu privire la Legea nr. 255/2010, doctrina și-a exprimat opinia, considerând neconstituțional art. 9 alin. (4), în temeiul căruia transferul dreptului de proprietate, în cazul în care nu există înțelegere între expropriat și expropriator, nu mai este pronunțat printr-o hotărâre judecătorească, ci prin simplul act administrativ de expropriere. Dispozițiile art. 22 alin. (1) și (4) din aceeași lege prevăd că acțiunea introdusă în justiție de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilit pe cale administrativă nu împiedică transferul dreptului de proprietate, transfer care se produce la o dată anterioară soluționării litigiului dintre expropriat și expropriator. Această soluție este, de asemenea, considerată neconstituțională de către doctrină.

Surse:

Drept civil. Drepturile reale principale – Valeriu Stoica, Ediția 2

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local

Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local

Decizia Curții Constituționale nr. 12 din 15 ianuarie 2015